DICHÍS dichisuri s. n. (Pop. shi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte marunte piese accesorii (de mica importantza) care completeaza un sistem shi ajuta la buna lui functzionare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare fara sa lipseasca nimic; cu grija ordonat. 2. Podoaba gateala ornament. Din dichisi (derivat regresiv).

dichis¹ sn [At: PRAV. 309 / V: (ivp) dec~ (inv) digh~ (reg) desc~ bi~ / Pl: ~uri (inv) ~e / E: drr dichisi] (Ivp) 1 (Mpl) Obiect marunt instrument unealta sau accesoriu care este necesar completarii unui ansamblu shi ajuta la bunul mers al acestuia. 23 (Iljv) Cu ~ (sau cu tot ~ul) (Care este) prevazut cu toate cele necesare. 45 (Ial) (Care este) asha cum trebuie. 67 (Ial) (Care este) asha cum se cuvine. 89 (Ial) Cu grija. 1011 (Ial) Ordonat. 12 (Fig) Buna oranduiala. 13 (Ie) A fi cu tot ~ul Se spune despre un om viclean. 14 (Fig) Buna desfashurare. 15 Podoaba. 16 Garnitura. 17 Ornament.

dichis² ~a a [At: DDRF / Pl: ~ishi ~e / E: ns cf dichisi] (Ivr; d. oameni) Care este bine dispus Si: vesel.

DICHÍS dichisuri s. n. (Pop. shi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte marunte piese accesorii (lipsite de importantza) care completeaza un sistem shi ajuta la buna lui functzionare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare fara sa lipseasca nimic; cu grija ordonat. 2. Podoaba gateala ornament. Din dichisi (derivat regresiv).

DICHÍS dichisuri s. n. (Mai ales la pl.) 1. Obiecte marunte piese accesorii (uneori lipsite de importantza) care completeaza un sistem shi ajuta la buna lui functzionare. Nu ma pricep la mashinile lor... nu shtiu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU U. N. 62. Avea un miros placut de pelin shi de iarbamare dichisuri de ale coanii Frosi presarate in fundul lazii cu rufe. BASSARABESCU V. 45. ◊ Fig. Cheful cu toate dichisurile ce i le dadea vinul vechi shi negru... incepea din minutul acela. HOGASH DR. II 107. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare (reprezentind uneori accesorii neesentziale) fara sa lipseasca nimic; cu grija ordonat. Colaci strachini linguri de lemn nastrape shi un fedelesh cu vin de mere stau cu dichis pe masa. GALACTION O. I 672. La vreo citeva zile casele erau shi dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE O. III 29. ◊ Fig. SHtia atitea istorii shi el le spunea cu dichisul lor. VLAHUTZA O. A. III 69. 2. Obiect de uz casnic lucru deal casei (mobilier etc.). Ceva tzoale ori vrun dichis in casa lui tufa! ISPIRESCU L. 207. 3. Podoaba gateala ornament. Avea un «vinoncoace» caruia nu era chip sa te impotriveshti shi dichisurile toate shi tabieturile shi ocheadele. M. I. CARAGIALE C. 120.

DICHÍS ~uri n. 1) mai ales la pl. Obiecte marunte necesare intro activitate. ◊ Cu tot ~ul cu toate cele necesare; cu grija; ordonat. 2) Obiect decorativ folosit k podoaba. /v. a dichisi

dichis n. 1. buna randueala rost: dichisul casei; 2. pl. cele trebuincioase scule: unelte shi dichisuri pentru munca shi pentru casa ISP.; 3. pl. gateli femeieshti; 4. dresuri mirodenii de bucate. [Abstras din dichisì].

dichís n. pl. urĭ shi e (d. dichisesc). Vechĭ. Unealta. Azĭ. Orinduĭala rost tot ce trebuĭe: nea dat dulceatza cafea shi tzigari cu tot dichisu. Arta meshteshug pricepere: a lucra cu dichis. Pl. Obiecte unelte: zidaru cu dichisurile luĭ. Accesoriĭ anexe dependentze heĭurĭ: casa cu dichisurile eĭ (shopronu becĭu garaju) calu cu dichisurile luĭ (shaŭa sh.a.).

bichish sn vz dichis

dechis sn vz dichis

deschis¹ sn vz dichis

dighis sn vz dichis¹

dichís (pop. fam.) s. n. pl. dichísuri

dichís s. n. pl. dichísuri

dichis suri.

DICHÍS s. v. gateala instrument podoaba scula unealta ustensila.

dichis s. v. GATEALA. INSTRUMENT. PODOABA. SCULA. UNEALTA. USTENSILA.

dichís dichísuri s.n. (pop. shi fam.) 1. gateala ornament podoaba. 2. (la pl.) obiecte marunte piese accesorii lipsite de importantza. 3. buna randuiala rost. 4. mirodenii.