DICHÍS dichisuri s. n. (Mai ales la pl.) 1. Obiecte marunte piese accesorii (uneori lipsite de importantza) care completeaza un sistem shi ajuta la buna lui functzionare. Nu ma pricep la mashinile lor... nu shtiu toate dichisurile cum vin. CAMIL PETRESCU U. N. 62. Avea un miros placut de pelin shi de iarbamare dichisuri de ale coanii Frosi presarate in fundul lazii cu rufe. BASSARABESCU V. 45. ◊ Fig. Cheful cu toate dichisurile ce i le dadea vinul vechi shi negru... incepea din minutul acela. HOGASH DR. II 107. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare (reprezentind uneori accesorii neesentziale) fara sa lipseasca nimic; cu grija ordonat. Colaci strachini linguri de lemn nastrape shi un fedelesh cu vin de mere stau cu dichis pe masa. GALACTION O. I 672. La vreo citeva zile casele erau shi dereticate cu tot dichisul. CARAGIALE O. III 29. ◊ Fig. SHtia atitea istorii shi el le spunea cu dichisul lor. VLAHUTZA O. A. III 69. 2. Obiect de uz casnic lucru deal casei (mobilier etc.). Ceva tzoale ori vrun dichis in casa lui tufa! ISPIRESCU L. 207. 3. Podoaba gateala ornament. Avea un «vinoncoace» caruia nu era chip sa te impotriveshti shi dichisurile toate shi tabieturile shi ocheadele. M. I. CARAGIALE C. 120.