11 definiții pentru dezvăț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

dezvắț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: drr dezvăța] Dezobișnuire.

DEZVẮȚ s. n. (Mai ales în corelație cu «învăț») Faptul de a se dezvăța; dezobișnuire. E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64.

DEZVẮȚ n. Pierdere a unei deprinderi; debarasare de o obișnuință; dezobișnuință. /v. a dezvăța

1) dezvắț n., pl. urĭ. Dezobișnuință. Prov. Învățu are și dezvăț, dacă te-aĭ obișnuit cu un lucru cînd îl aĭ, te poțĭ dezobișnuĭ cînd nu-l aĭ.

desvăț n. ceeace se desvață: învățul are și desvăț. [V. învăț].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezvắț s. n.

dezvăț s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVĂȚ s. v. dezbărare.

DEZVĂȚ s. debarasare, dezbărare, dezobișnuire, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)

Dezvăț ≠ învăț

Intrare: dezvăț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvăț
  • dezvățul
  • dezvățu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dezvăț
  • dezvățului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvățsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) dezvăța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. DLRLC
    • format_quote Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.