7 definiții pentru dezobișnuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZOBIȘNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.
DEZOBIȘNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
dezobișnuire sf [At: POLIZU / V: (înv) desobicin~ / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ri / E: dezobișnui] Dezbărare de ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZOBIȘNUÍRE s. f. Faptul de a se dezobișnui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezobișnuíre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezobișnuírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezobișnuíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezobișnuírii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZOBIȘNUÍRE s. v. dezbărare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZOBIȘNUIRE s. debarasare, dezbărare, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-zo-, dez-o-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezobișnuire, dezobișnuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) dezobișnui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbărare
etimologie:
- dezobișnui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.