DEZRADACINÁ dezradacinez vb. I. Tranz. 1. A scoate o planta din pamant cu radacina cu tot. 2. Fig. A determina disparitzia unei idei a unei deprinderi etc.; a starpi. Pref. dez + [in]radacina.

dezradacina [At: CORESI EV. 246 / S shi: (inv) desr~ / Pzi: ~nez / E: dez + radacina] 1 vt (C.i. arbori plante) A scoate din pamant cu radacina cu tot. 2 vt (Fig pan) A extirpa. 3 vt A extrage. 4 vr (Fig) A parasi locul de nashtere mediul natural pentru a se muta in alta parte intro ambiantza la care nu se poate adapta. 5 vt (Fig; c.i. idei pareri deprinderi credintze etc.) A face sa dispara cu desavarshire Si: a nimici a desfiintza a starpi. 6 vt (Inv; c.i. oameni) A distruge. 7 vt (Inv) A omori.

DEZRADACINÁ dezradacinez vb. I. Tranz. 1. A scoate o planta din pamant cu radacina cu tot. 2. Fig. A face sa dispara cu desavarshire o idee o deprindere (rea); a starpi. Dez + radacina.

DEZRADACINÁ dezradacinez vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la copaci sau la plante) A scoate din pamint (cu radacini cu tot). Dunarea mare shi navalnica din martie... dezradacineaza copacii de pe tzarm. DUMITRIU N. 135. Au dezradacinat papurishul au ridicat milul in sus pe costishe catre batatura bordeiului shi au adus in albia mlashtinii pamint negru. GALAN Z. R. 43. Parcai vedeam cum tremura shi se aduna unul linga altul maracinii dezradacinatzi shi datzi peste cap. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 78. ◊ (Prin analogie) Ma dusei shi dezradacinind in munte o stinca uriasha cemi cazu la indemina o rasturnai peste capatul priponului ieshit afara din pamint. HOGASH M. N. 182. ◊ Fig. O singura apucatura denuntza oarecum k sub fruntea ei senina clipea o minte cu reazimul dezradacinat. CARAGIALE M. 42. 2. Fig. (Cu privire la idei convingeri deprinderi) A face sa dispara cu desavirshire; a stirpi. [Antioh Cantemir] socoti k cel mai sigur mijloc de a dezradacina oarecare prejudetze era de a le arata cit sint ele de ridicole shi k rushinea va ispravi mai lesne aceea ce nu putea savirshi dreapta judecata. NEGRUZZI S. II 146. ◊ Refl. Greu... se dezradacineaza obiceiurile shi naravurile vechi. CARAGIALE O. II 334.

A DEZRADACINÁ ~éz tranz. 1) (copaci plante) A scoate din pamant cu radacina cu tot. 2) fig. (idei deprinderi etc.) A face sa nu mai existe; a distruge complet; a starpi; a extirpa; a extermina. /dez + radacina

desradacinà v. 1. a scoate din radacina a scoate cu radacina cu tot: a desradacina arbori; 2. fig. a desfiintza a starpi: a desradacina erori vitzii.

dezradacinéz v. tr. Scot din radacina: a desradacina un copac. Fig. Scot stirpesc: a desradacina vitziu.

dezradaciná (a ~) vb. ind. prez. 3 dezradacineáza

dezradaciná vb. ind. prez. 1 sg. dezradacinéz 3 sg. shi pl. dezradacineáza

dezradacina

desradacinez.

DEZRADACINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)

DEZRADACINA vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)

A dezradacina ≠ a inradacina