DEZRADACINÁ dezradacinez vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la copaci sau la plante) A scoate din pamint (cu radacini cu tot). Dunarea mare shi navalnica din martie... dezradacineaza copacii de pe tzarm. DUMITRIU N. 135. Au dezradacinat papurishul au ridicat milul in sus pe costishe catre batatura bordeiului shi au adus in albia mlashtinii pamint negru. GALAN Z. R. 43. Parcai vedeam cum tremura shi se aduna unul linga altul maracinii dezradacinatzi shi datzi peste cap. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 78. ◊ (Prin analogie) Ma dusei shi dezradacinind in munte o stinca uriasha cemi cazu la indemina o rasturnai peste capatul priponului ieshit afara din pamint. HOGASH M. N. 182. ◊ Fig. O singura apucatura denuntza oarecum k sub fruntea ei senina clipea o minte cu reazimul dezradacinat. CARAGIALE M. 42. 2. Fig. (Cu privire la idei convingeri deprinderi) A face sa dispara cu desavirshire; a stirpi. [Antioh Cantemir] socoti k cel mai sigur mijloc de a dezradacina oarecare prejudetze era de a le arata cit sint ele de ridicole shi k rushinea va ispravi mai lesne aceea ce nu putea savirshi dreapta judecata. NEGRUZZI S. II 146. ◊ Refl. Greu... se dezradacineaza obiceiurile shi naravurile vechi. CARAGIALE O. II 334.