opțiuni
  • info

9 definiții pentru deznădăjduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.

DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.

deznădăjduire sf [At: COD. PUȘC. 76 / V: ~dejd~, ~nedejd~, dasnădej~, dăz~, diz~ / S și: desn~ / Pl: ~ri / E: dez- + nădăjduire] (Înv) 1 Deznădejde (1). 2 (Îlav) Cu (sau în, înv, întru) ~ În mod desperat, deznădăjduit. 3 (Îlav) La ~ Fără ieșire, la desperare. 4 (Îlv) A duce (sau a aduce, a arunca) la ~ ori, înv, a cădea în (sau la) ~ (ori ~ri) A deznădăjdui (1). 5 (Îal) A exaspera.

DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. (Învechit) Deznădejde. Își smulgea mustețile de deznădăjduire. ALECSANDRI, T. I 132. Suspinînd își frîngea mîinile cu deznădăjduire. NEGRUZZI, S. I 27. Durerea mea e mută ca deznădăjduirea, E neagră ca și ziua cînd nu te întîlnesc. ALEXANDRESCU, M. 58. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea, a pune la grea încercare răbdarea cuiva, a exaspera. Moșule, mă aduci în deznădăjduire. ALECSANDRI, T. 1031. Fie-ți milă de mine și nu mă aduce la deznădăjduire! NEGRUZZI, S. I 26.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!deznădăjduire (înv.) s. f., g.-d. art. deznădăjduirii; pl. deznădăjduiri

deznădăjduíre s. f., g.-d. art. deznădăjduírii

deznădăjduíre s. f., g.-d. art. deznădăjduírii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZNĂDĂJDUÍRE s. v. desperare, deznădejde.

deznădăjduire s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE.

Deznădăjduire ≠ nădăjduire

Intrare: deznădăjduire
deznădăjduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deznădăjduire
  • deznădăjduirea
plural
  • deznădăjduiri
  • deznădăjduirile
genitiv-dativ singular
  • deznădăjduiri
  • deznădăjduirii
plural
  • deznădăjduiri
  • deznădăjduirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deznădăjduire, deznădăjduirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a deznădăjdui. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin extensiune Deznădejde, disperare. DEX '09 DLRLC
      sinonime: deznădejde disperare antonime: nădăjduire
      • format_quote Își smulgea mustețile de deznădăjduire. ALECSANDRI, T. I 132. DLRLC
      • format_quote Suspinînd își frîngea mîinile cu deznădăjduire. NEGRUZZI, S. I 27. DLRLC
      • format_quote Durerea mea e mută ca deznădăjduirea, E neagră ca și ziua cînd nu te întîlnesc. ALEXANDRESCU, M. 58. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală învechit A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = deznădăjdui, exaspera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deznădăjdui exaspera
      • format_quote Moșule, mă aduci în deznădăjduire. ALECSANDRI, T. 1031. DLRLC
      • format_quote Fie-ți milă de mine și nu mă aduce la deznădăjduire! NEGRUZZI, S. I 26. DLRLC
etimologie:
  • vezi deznădăjdui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.