opțiuni
  • info

13 definiții pentru exaspera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exaspérer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste măsură. 5 vt A sâcâi. 6-7 vtr A (se) intensifica.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste măsură; a scoate din răbdări, din fire, din sărite. Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. ◊ (Cu privire la răbdare, nervi etc.) Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.

EXASPERÁ vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].

EXASPERÁ vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)

A EXASPERÁ ~éz tranz. A enerva peste măsură; a scoate din sărite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exaspérer, lat. exasperare

exasperà v. a irita peste măsură.

*exasperéz v. intr. (fr. exaspérer, d. lat. ex-áspero, -áre, d. asper, aspru). Supăr grozav. V. refl. Mă supăr și perd răbdarea de tot. – Și egz- (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză

exasperá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasperéz, 3 sg. și pl. exaspereáză

exaspera (gz)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

Intrare: exaspera
  • pronunție: egzaspera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exaspera
  • exasperare
  • exasperat
  • exasperatu‑
  • exasperând
  • exasperându‑
 singular plural
  • exasperează
  • exasperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exasperez
 (să)
  • exasperez
  • exasperam
  • exasperai
  • exasperasem
a II-a (tu)
  • exasperezi
 (să)
  • exasperezi
  • exasperai
  • exasperași
  • exasperaseși
a III-a (el, ea)
  • exasperează
 (să)
  • exaspereze
  • exaspera
  • exasperă
  • exasperase
plural I (noi)
  • exasperăm
 (să)
  • exasperăm
  • exasperam
  • exasperarăm
  • exasperaserăm
  • exasperasem
a II-a (voi)
  • exasperați
 (să)
  • exasperați
  • exasperați
  • exasperarăți
  • exasperaserăți
  • exasperaseți
a III-a (ei, ele)
  • exasperează
 (să)
  • exaspereze
  • exasperau
  • exasperară
  • exasperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exaspera, exasperezverb

  • 1. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agasa apelpisi dispera enerva irita
    • format_quote Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. DLRLC
    • format_quote Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.