opțiuni
  • info

13 definiții pentru detractor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor.

detractor, ~oare smf, a [At: GHICA, C. E. I, 292 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr détracteur, lat detractor] (Liv) 1-2 (Persoană) care diminuează tendențios valoarea cuiva Si: calomniator, defăimător, ponegritor.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor, -oris.

DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău; defăimător. Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2. Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241.

DETRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor].

DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor)

DETRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care detractează; ponegritor; denigrator; defăimător; calomniator; clevetitor; bârfitor. /<fr. detracteur

detractor m. cel ce detractează.

* detractór, -oáre s. și adj. (lat. detractor). Care detractează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detractór (livr.) (de-trac-) s. m., pl. detractóri

detractór s. m. (sil. -trac-), pl. detractóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETRACTÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

detractor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

Intrare: detractor
  • silabație: de-trac-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detractor
  • detractorul
  • detractoru‑
plural
  • detractori
  • detractorii
genitiv-dativ singular
  • detractor
  • detractorului
plural
  • detractori
  • detractorilor
vocativ singular
  • detractorule
plural
  • detractorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detractor, detractorisubstantiv masculin
detractoare, detractoaresubstantiv feminin

  • 1. livresc Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: bârfitor calomniator defăimător ponegritor
    • format_quote Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2. DLRLC
    • format_quote Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.