opțiuni
  • info

13 definiții pentru calomniator (s.m.)

din care

Explicative DEX

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

calomniator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr colomniateur, lat calomniator] 1-2 (Persoană) care calomniază.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care calomniază; bîrfitor, clevetitor. Calomniatori ai țării noastre sînt tocmai aceia care poartă vina pentru situația dezastruoasă din trecut. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741. – Pronunțat; -ni-a-.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Fr. calomniateur (lat. lit. calumniator).

CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)

CALOMNIATÓR2 ~óare (~óri, ~óare) m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

calomniator m. cel ce calomniază.

*calomniatór, -oáre s. Care calomniază, bîrfitor.

Ortografice DOOM

calomniatór (-ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. calomniatoáre

calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. și pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei

Relaționale

CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

CALOMNIATOR adj., s. bîrfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

Intrare: calomniator (s.m.)
  • silabație: -ni-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
vocativ singular
  • calomniatorule
plural
  • calomniatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calomniator, calomniatorisubstantiv masculin
calomniatoare, calomniatoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „calomniator”

Visit YouGlish.com