DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, it. denigratore.

denigrator, ~oare [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 126, 7/5 / Pl: ~i, ~oare / E: it denigratore, lat denigrator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care denigrează. 3 a Prin care se denigrează.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care denigrează; ponegritor, clevetitor. Remarcăm o luptă din ce în ce mai îndîrjită între marea tradiție a dramaturgiei franceze și denigratorii ei de azi, ascunși sub faldurile existențialismului, cosmopolitismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 9/2.

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)

DENIGRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris

denigratór (-ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratóri; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoáre

denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratóri; f. sg. și pl. denigratoáre

DENIGRATÓR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DENIGRATOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)