DETRACTÓR, -OÁRE, detractori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău; defăimător. Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2. Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241.