determinare sf [At: SAULESCU GRAM. ROM. I 27/5 / Pl: ~nari / E: determina] 1 Stabilire a limitelor intre care se situeaza un lucru un fenomen un fapt etc. Si: determinat¹ (1) (inv) determinatzie (1) determinaciune (1). 2 (Pex) Identificare. 3 Operatzie logica prin care se trece de la notziuni generale la notziuni mai putzin generale shi cu o sfera mai restransa dar cu un contzinut mai bogat Si: (inv) determinatzie (3) determinaciune (3). 4 Precizare a caracterelor a insushirilor (cantitative calitative etc.) ale unui obiect ale unui fenomen etc. (in vederea identificarii sau repartizarii in categorii) Si: determinat¹ (3) Si: (inv) determinatzie (4) determinaciune (4). 5 Precizare a sensului (lexical sau gramatical) al unui cuvant sau al unei propozitzii cu ajutorul unui determinant (3) Si: subordonare (inv) determinatzie (5) determinaciune (5). 6 Convingere. 7 Cauza. 8 (Pex) Rezultat. 9 (Spc) Deducere pe baza anumitor date Si: calcul (inv) determinatzie (9) determinaciune (9).

DETERMINÁRE determinari s. f. Faptul de a determina. 1. Fixare (cu precizie) stabilire. Comisia speciala pentru determinarea calitatzii de traducator de pe linga Academia R.P.R. SCINTEIA 1953 nr. 2592. Determinarea nevoilor concrete de utilaj ale tzarii pe ramuri ale industriei face parte din sistemul de activitate planificata. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 367 5/1. ♦ Delimitare. Determinarea juridica a unei proprietatzi. Determinarea ashezarii shi intinderii unei gradini publice pe o plansha. ♦ Precizarea insushirilor cantitative shi calitative ale unui corp ale unei plante sau ale unui fenomen prin care corpul planta sau fenomenele se deosebesc de altele asemanatoare. Determinarea unei plante. Determinarea unui mineral. ♦ Calculare. Determinarea unui unghi. Determinarea greutatzii moleculare. 2. Conditzionare. 3. (Rar) Faptul de a se decide sau de a decide pe cineva la o actziune; hotarire; indemn. Determinare la crima. 4. Cuvint sau propozitzie care determina care precizeaza sensul altui cuvint sau al altei propozitzii cu care este in legatura. Ampla constructzie sintactica care o intilnim la tot pasul in scrierile lui [Balcescu] alcatuieshte o structura de determinari ale propozitziei principale care la rindul lor primesc alte determinari. L. ROM. 1953 nr. 1 43. ◊ Raport de determinare = raport existent intre mai multe cuvinte asociate dintre care unul serveshte sa precizeze sensul celuilalt.

DETERMINÁRE s.f. Actziunea de a determina shi rezultatul ei; conditzionare cauzare. ♦ Operatzie logica inversa generalizarii prin care se trece de la notziuni mai generale la notziuni mai putzin generale. ♦ Precizare a contzinutului unui cuvant sau al unei propozitzii cu ajutorul unui determinant. [< determina].

DETERMINÁRE s. f. 1. actziunea de a determina. 2. operatzie logica inversa generalizarii prin care se trece de la notziuni mai generale la notziuni mai putzin generale. 3. precizare a contzinutului unui cuvant sau al unei propozitzii (determinat) cu ajutorul unui determinant. (< determina)

determinare f. 1. actziunea de a determina; 2. rezolutziune luata dupa reflexiune.

*determinatziúne f. (lat. determinátio ónis). Actziunea de a determina. SHi atzie dar maĭ ales áre.

determináre s. f. g.d. art. determinắrii; pl. determinắri

determináre s. f. g.d. art. determinarii; pl. determinari

DETERMINÁRE s. 1. v. provocare. 2. creare pricinuire producere provocare starnire. (~ unei stari de...) 3. v. conditzionare. 4. v. calculare. 5. definire precizare stabilire. (O atenta ~ a proprietatzii metalelor.) 6. v. stabilire. 7. v. complinire.

DETERMINARE s. 1. cauzare declanshare generare pricinuire prilejuire producere provocare (rar) provocatzie. (~ unei puternice reactzii.) 2. creare pricinuire producere provocare stirnire. (~ unei stari de...) 3. conditzionare. (Raport de ~.) 4. calculare fixare masurare stabilire. (~ valorii unor parametri.) 5. definire precizare stabilire. (O atenta ~ a proprietatzii metalelor.) 6. fixare precizare stabilire statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 7. (GRAM.) complinire. (Un verb fara ~.)

determinare v. dodecafonie.

DETERMINÁRE s. f. (< determiná < fr. déterminer it. lat. determinare): precizare lamurire sau restrangere a sensului unui termen regent (determinat) de catre termenul subordonat (determinant). ◊ ~ concréta: d. realizata cu ajutorul unor cuvinte care dispun de sens lexical k de exemplu substantivele adjectivele numeralele pronumele verbele adverbele shi interjectziile. ◊ ~ abstrácta: d. realizata cu ajutorul unor cuvinte care nu dispun de sens lexical ci numai de o semnificatzie gramaticala k de exemplu articolele hotarate enclitice shi articolele nehotarate. In gramatica limbii romane d. abstracta cu ajutorul articolelor hotarate enclitice reprezinta o categorie gramaticala de relatzie alaturi de caz shi de comparatzie. ◊ ~ única: d. realizata numai cu un singur determinant k in exemplele colegul un coleg acest coleg ce coleg orice coleg nici un coleg cer senin patru fratzi al doilea tren alearga ushor mobila de nuc lauda de sine vointza de a invinge hartie de scris mers inapoi prieten de aici bravo patriot! ◊ ~ multípla: d. realizata cu doi sau mai multzi determinantzi k in exemplele colegul acesta al meu acest coleg corect al meu etc.