DETERMINÁRE determinari s. f. Faptul de a determina. 1. Fixare (cu precizie) stabilire. Comisia speciala pentru determinarea calitatzii de traducator de pe linga Academia R.P.R. SCINTEIA 1953 nr. 2592. Determinarea nevoilor concrete de utilaj ale tzarii pe ramuri ale industriei face parte din sistemul de activitate planificata. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 367 5/1. ♦ Delimitare. Determinarea juridica a unei proprietatzi. Determinarea ashezarii shi intinderii unei gradini publice pe o plansha. ♦ Precizarea insushirilor cantitative shi calitative ale unui corp ale unei plante sau ale unui fenomen prin care corpul planta sau fenomenele se deosebesc de altele asemanatoare. Determinarea unei plante. Determinarea unui mineral. ♦ Calculare. Determinarea unui unghi. Determinarea greutatzii moleculare. 2. Conditzionare. 3. (Rar) Faptul de a se decide sau de a decide pe cineva la o actziune; hotarire; indemn. Determinare la crima. 4. Cuvint sau propozitzie care determina care precizeaza sensul altui cuvint sau al altei propozitzii cu care este in legatura. Ampla constructzie sintactica care o intilnim la tot pasul in scrierile lui [Balcescu] alcatuieshte o structura de determinari ale propozitziei principale care la rindul lor primesc alte determinari. L. ROM. 1953 nr. 1 43. ◊ Raport de determinare = raport existent intre mai multe cuvinte asociate dintre care unul serveshte sa precizeze sensul celuilalt.