optziuni
  • info

6 definitzii pentru cauzare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CAUZÁRE cauzari s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: cau] V. cauza.

CAUZÁRE cauzari s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: cau] V. cauza.

cauzare sf [At: DA ms / P: cau~ / Pl: ~zari / E: cauza] 12 Situatzia de a fi cauza (12) unui fenomen Si: cauzat1 (12) pricinuire.

CAUZÁRE s.f. Faptul de a cauza. [< cauza].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cauzáre s. f. (sil. cau) g.d. art. cauzarii; pl. cauzari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CAUZÁRE s. v. provocare.

CAUZARE s. declanshare determinare generare pricinuire prilejuire producere provocare (rar) provocatzie. (~ unei puternice reactzii.)

Intrare: cauzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauzare
  • cauzarea
plural
  • cauzari
  • cauzarile
genitiv-dativ singular
  • cauzari
  • cauzarii
plural
  • cauzari
  • cauzarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cauzare, cauzarisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a cauza. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: provocare
etimologie:
  • vezi cauza DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.