opțiuni
  • info

6 definiții pentru cauzare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAUZÁRE, cauzări, s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: ca-u-] – V. cauza.

CAUZÁRE, cauzări, s. f. Faptul de a cauza. [Pr.: ca-u-] – V. cauza.

cauzare sf [At: DA ms / P: ca-u~ / Pl: ~zări / E: cauza] 1-2 Situația de a fi cauza (1-2) unui fenomen Si: cauzat1 (1-2), pricinuire.

CAUZÁRE s.f. Faptul de a cauza. [< cauza].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cauzáre s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cauzării; pl. cauzări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CAUZÁRE s. v. provocare.

CAUZARE s. declanșare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.)

Intrare: cauzare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cauzare
  • cauzarea
plural
  • cauzări
  • cauzările
genitiv-dativ singular
  • cauzări
  • cauzării
plural
  • cauzări
  • cauzărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cauzare, cauzărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a cauza. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: provocare
etimologie:
  • vezi cauza DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.