condiționare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 39 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: condiționa] 1 Stabilire a unui raport de dependență Si: condiționat¹ (1). 2 Operație prin care un material se aduce într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc Si: condiționat¹ (2). 3 (Îs) ~a aerului Climatizare.

CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produsele. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. Condiționarea fructelor și legumelor. ◊ Condiționarea aerului= crearea unor anumite, condiții de umiditate, temperatură și puritate a aerului dintr-o încăpere, cu ajutorul unor instalații tehnice speciale. Condiționarea aerului din încăperi, uzine și mine... CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. – Pronunțat: -ți-o-.

CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. [Pr.: -ți-o-].

CONDIȚIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a condiționa. ♦ Stabilire a unui raport de dependență. 2. (Tehn.) Operație prin care se aduce un material într-o anumită stare (dorită) de umiditate, de temperatură etc. [< condiționa].

CONDIȚIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a condiționa. ◊ stabilire a unui raport de dependență. 2. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate. (< condiționa)

CONDIȚIONÁRE ~ări f. 1) v. A CONDIȚIONA. 2) Determinare a raportului de dependență dintre fapte sau fenomene. 3) Operație prin care parametrii unei substanțe sau ai unui obiect (umiditate, temperatură, puritate etc.) se aduc la anumite valori. ~area aerului. ~area cerealelor. [Sil. -ți-o-] /Din a condiționa

condiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. condiționắrii; pl. condiționắri

condiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. condiționării; pl. condiționări

CONDIȚIONÁRE s. determinare. (Raport de ~.)

CONDIȚIONARE s. determinare. (Raport de ~.)