DESHÉRT ÁRTA (I) deshertzi arte adj. (II) desherturi s. n. I. Adj. 1. Care nu contzine nimic in interior; gol. 2. (Despre terenuri tzari regiuni) Lipsit de vietatzi shi de vegetatzie; pustiu. ♦ Nelocuit nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amagitor. 4. Fig. Fara rezultat; nefolositor zadarnic. II. S. n. 1. Spatziu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. In deshert = a) (in legatura cu privirea) in gol fara tzinta; b) in van zadarnic. 2. Regiune cu clima arida cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este foarte redusa iar populatzia foarte rara; pustiu; 3. (In limbajul bisericesc; in expr.) A lua in deshert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobita a corpului la animale cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului. Lat. (I) desertus (II) din lat. desertum fr. désert. corectata

deshert ~earta [At: PSALT. HUR. 80²/18 / V: (inv) desiert (irg) dashert dash~ dashert deshart dishart dishert / S shi: (inv) desert / Pl: ~rtzi ~arte ~uri / E: fr désert sn lat desertus a lat desertum] 1 a (D. recipiente incaperi spatzii inchise) Care nu contzine nimic inauntru Si: deshertat² (1) gol. 2 a (Pop; udp „de”) Care este lipsit de... 3 a (Inv; d. arme de foc) Care este descarcat. 4 a (Ivp; d. plante) Sterp. 5 a (Reg; d. fructe) Viermanos. 6 a (Reg; d. copaci) Scorburos. 7 a (Inv; fig; d. oameni) Care este gol in interior. 8 a (Inv; fig; d. oameni) Sarac. 9 a (Ivr; fig) Fara rezultat. 10 sn (Inv; ilav) Cu ~ Fara reushita. 11 a (Ivr) Care nu shia insushit un bun material al altuia. 12 sn (Fig) Stare de tristetze apasatoare Si: gol. 1314 sn a (Fig) (Cuvinte ganduri manifestari omeneshti etc.) lipsite de contzinut de profunzime de importantza Si: iluzoriu inshelator. 1516 sn a (Fig) (Ceea) ce este lipsit de adevar de temei Si: neintemeiat. 1718 av a (Fig) (Intrun mod) care denota lipsa de sigurantza de statornicie Si: efemer pieritor trecator. 19 sn (Ilav) In ~ Inutil. 20 sn (D. privire; ial) Fara tzinta. 21 a (inv; d. oameni pex d. viatza manifestarile lor) Care este aplecat spre deshertaciune (2) Si: frivol neserios superficial. 22 a (Fig; d. oameni) Care manifesta o ambitzie neintemeiata o dorintza puternica de a face impresie Si: infumurat orgolios vanitos (pop) ingamfat. 23 sn Regiune cu clima arida cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este rara Si: pustiu. 24 a (D. locuri tzinuturi) Lipsit de vietatzi shi de vegetatzie. 25 a (Pex; d. locuri tzinuturi) Care se afla in stare salbatica. 26 a (D. ashezari omeneshti locuintze) Care este lipsit (in intregime sau in cea mai mare parte) de oameni Si: nelocuit nepopulat. 27 a (D. strazi drumuri etc.) Fara trecatori Si: necirculat. 28 a (Pex; d. strazi drumuri) Care este lipsit de zgomot de agitatzie. 29 sn (Inv) Pierdere in oameni (considerata in raport cu ansamblul initzial). 30 sn (Asr) Spatziu liber neocupat de cineva sau de ceva. 31 sn (Ivp) Parte scobita a corpului (la om shi la animale) cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului Si: cavitate. 32 snp (Reg) Maruntaie. 33 sn (in limbajul bisericesc; ie) A lua in ~ A batjocori. 34 sn (Ilav) Cu ~ul Fara incarcatura in vehicul Si: descarcat.

DESHÉRT ÁRTA (1) deshertzi arte adj. (II) desherturi s. n. I. Adj. 1. Care nu contzine nimic in interior; gol. 2. (Despre terenuri tzari regiuni) Lipsit de vietatzi shi de vegetatzie; pustiu. ♦ Nelocuit nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amagitor. 4. Fig. Fara rezultat; nefolositor zadarnic. II. S. n. 1. Spatziu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. In deshert = a) (in legatura cu privirea) in gol fara tzinta; b) in van zadarnic. 2. Regiune cu clima arida cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este foarte redusa iar populatzia foarte rara; pustiu; 3. (In limbajul bisericesc; in expr.) A lua in deshert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobita a corpului la animale cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului. Lat. (I) desertus (II) din lat. desertum fr. désert.

DESHÉRT² ÁRTA deshertzi arte adj. 1. Care nu contzine nimic; gol. Nu se mishca tzinind paharul deshert pe tava. C. PETRESCU C. V. 129. Capitanul prevazind o mare furtuna dete ordin k totzi pasagerii... sa se coboare in pivnitza marfurilor care atunci era desharta. BOLINTINEANU O.284. ◊ Fig. Zaharia Duhu de atunci la primit cu ochii deshertzi de orice intzelegere. C. PETRESCU A. 318. E mort! Oh! deshert va fi deacuma sufletul cen mine port. DAVILA V. V. 187. ♦ (Rar despre copaci) Scorburos. Un copac deshert vazuse shi din scorburai zburind Gargauni. CONTEMPORANUL I 803. 2. (Despre un pamint o tzara o regiune) Lipsit de vietatzi sau de vegetatzie pustiu. Stelele Zgirie sticla albastra a noptzii shi cimpul e deshert. BENIUC V. 107. Nu mai sint pe lunca flori Vailes desharte TZipa cirduri de cocori Pribegind departe! IOSIF V. 73. Pe deshertul tzarm al marii Noaptea sa lasat shin noapte Dintre nori se rupe luna SHi din valuri suna shoapte. id. T. 166. ♦ Lipsit de oameni nelocuit nepopulat. Desharta casa Dintro datami pare plina. EMINESCU O. I 106. Nu k e deshert pamintul de tot de locuitori... ALEXANDRESCU P. 55. 3. Fig. Lipsit de temei amagitor ireal; (despre vorbe) fara miez. Au fost vorbe desharte domnitza. SADOVEANU Z. C. 151. Vorbai k shi omul in lume sau in arta Cuatit mai jucausha cu cit e mai desharta. VLAHUTZA O. A. 59. Vinatorile cu acompaniament de orchestra nu sint precum sar putea crede o desharta inchipuire a imaginatziunii mele. ODOBESCU S. III 101. Eu am pus ginduri desharte Sa fug cu mindrantro noapte. JARNÍKBIRSEANU D. 57. ◊ Credintza desharta = superstitzie. Credintzele desharte au facut pe jucator sa pastreze asupra lui cine shtie ce moneda gaurita. ANGHELIOSIF C. L. 44. ♦ (Invechit despre oameni) Vanitos. (Substantivat) Se falea deshertul... [Hroiot] cuacel vis amagitor K o tzeara neaparata va pustii prea ushor. NEGRUZZI S. I 117. 4. Lipsit de rezultat nefolositor zadarnic. Atzi luptat lupta desharta atzi vinat tzinta nebuna. EMINESCU O. I 36. Pl. shi (f.): desherte (TOMA C. V. 82 ALECSANDRI T. I 395).

DESHÉRT ÁRTA I. s. n. (spatziu) gol; pustiu. ◊ (regiune) intinsa nisipoasa cu ploi putzine lipsita de vegetatzie shi cu populatzie foarte rara. II. adj. (fig.) fara temei. ◊ in ~ = zadarnic. (< lat. desertum fr. désert)

DESHÉRT¹ ~árta (~értzi ~árte) 1) (despre recipiente incaperi) Care nu are nimic in interior; gol. 2) (despre fructe legume semintze) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are contzinut; fara sens. Minte ~arta. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Sperantze ~ arte. 5) (despre terenuri regiuni) Care este lipsit de vegetatzie de populatzie; pustiu. /<lat. desertum fr. désert

deshert a. 1. gol nelocuit; 2. fig. nefolositor zadarnic: vise desherte; 3. nestatornic trecator: gloria e deshearta; 4. fara temeiu: credintze desherte. [Lat. DESERTUS]. ║ n. 1. loc tzara arida shi fara locuitori: dorintzele omenirii ’n lung deshert pierdute AL.; 2. pl. desherturile partea corpului dela marginea coastelor pana la sholduri. [Lat. DESERTUM]. ║ adv. in deshert in zadar fara folos.

dishárt ~a a sn vz deshert^[1] modificata

!deshert¹ (inv. pop.) adj. m. pl. deshertzi; f. desharta/deshearta pl. desharte

deshért¹ adj. m. pl. deshértzi; f. deshárta pl. deshárte

deshért adj. m. pl. deshértzi; f. sg. deshárta pl. deshárte

deshert (adj.) f. desharta pl. desharte

deshert sharta.

DESHÉRT adj. s. 1. adj. v. gol. 2. adj. v. pustiu. 3. adj. v. nelocuit. 4. s. (GEOGR.) pustietate pustiu (rar) pustiire (reg.) pustieshag (inv.) arinish pustiiciune. (~ul Sahara.) 5. s. (GEOGR.) deshert de argila v. takar; deshert de nisip v. erg; deshert de piatra v. hamada. 6. s. (ANAT.) flamanzare (pop.) bardahan (prin Ban.) slabina. (~ la animalele rumegatoare.)

DESHÉRT adj. v. amagitor efemer gaunos ineficace ineficient infructuos inutil inshelator nefolositor netrebuincios neutil pieritor schimbator scorburos temporar trecator van vremelnic zadarnic.

deshert adj. v. AMAGITOR. EFEMER. GAUNOS. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. INSHELATOR. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. PIERITOR. SCHIMBATOR. SCORBUROS. TEMPORAR. TRECATOR. VAN. VREMELNIC. ZADARNIC.

DESHERT adj. s. 1. adj. gol vid (inv. shi pop.) sec secat (inv.) pustiu. (Un vas ~.) 2. adj. gol necultivat pustiu salbatic vid (inv. shi reg.) sacret (inv.) pustiicios pustiit. (Un loc un tzinut ~.) 3. adj. gol nelocuit nepopulat pustiu (inv.) pustiicios. (Orash ~.) 4. s. pustietate pustiu (rar) pustiire (reg.) pustieshag (inv.) arinish pustiiciune. (~ Saharei.) 5. s. (ANAT.) flaminzare (pop.) bardahan (prin Ban.) slabina. (~ la animalele rumegatoare.) erata

Deshert ≠ plin incarcat

deshért (shárta) adj. 1. Pustiu nepopulat. 2. Gol care nu contzine nimic in interior. 3. Van sterp zadarnic. Mr. (dishertat) megl. dishǫrt istr. deshǫrt. Lat. dĕsĕrtus (Pushcariu 515; CandreaDens. 487; REW 2592). Der. deshert s. n. (gol; pustiu); desherta vb. (a goli a evacua) mr. dishertare (dupa Pushcariu 517 shi CandreaDens. 488 din lat. *dĕsĕrtāre ipoteza ce pare inutila); deshertaciune s. f. (vanitate); deshertate (var. deshertzie) s. f. (inv. vanitate).