optziuni
  • info

13 definitzii pentru vanitos

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VANITÓS OÁSA vanitoshi oase adj. Plin de vanitate; orgolios ingamfat infumurat trufash. Din fr. vaniteux.

VANITÓS OÁSA vanitoshi oase adj. Plin de vanitate; orgolios ingamfat infumurat trufash. Din fr. vaniteux.

vanitos ~oasa a [At: NEGULICI / Pl: ~oshi ~oase / E: fr vaniteux] 1 (D. oameni) Care are incredere exagerata in calitatzile proprii Si: infumurat ingamfat mandru trufash1 orgolios (inv) van2 (6). 2 (D. oameni) Care doreshte sa impresioneze. 3 Care are ambitzii nejustificate. 46 (D. insushiri manifestari etc. ale oamenilor) Care denota vanitate (57).

VANITÓS OÁSA vanitoshi oase adj. (Despre persoane shi despre insushirile lor) Plin de vanitate; infumurat ingimfat trufash. Afemeiat vanitos era mindru sa se insoare cu o femeie atit de frumoasa. CAMIL PETRESCU N. 47. Avind o vointza slaba... va ajunge la un amor propriu bolnavicios timid vanitos shi reflexiv. GHEREA ST. CR. II 298. ◊ (Substantivat) Un asemenea vanitos cu dibacie folosit multe shi mari servicii lear putea mijloci. C. PETRESCU A. R. 17.

VANITÓS OÁSA adj. Trufash; infumurat ingamfat. [Cf. fr. vaniteux].

VANITÓS OÁSA adj. plin de vanitate; orgolios trufash; infumurat. (< fr. vaniteux)

VANITÓS ~oása (~óshi ~oáse) 1) shi substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufash; infatuat. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota vanitate. /<fr. vaniteux

vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decat merita.

*vanitós oása adj. (fr. vaniteux d. vanité vanitate). Plin de vanitate deshert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: atzĭ arata vanitos bogatziile.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vanitós adj. m. pl. vanitóshi; f. vanitóasa pl. vanitóase

vanitós adj. m. pl. vanitóshi; f. sg. vanitoása pl. vanitoáse

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VANITÓS adj. v. ingamfat.

VANITOS adj. fudul grandoman infatuat increzut infumurat ingimfat megaloman mindru orgolios semetz trufash tzantzosh (livr.) prezumtzios suficient (inv. shi pop.) maretz (pop. shi fam.) tzifnos (pop.) falnic falos inchipuit (inv. shi reg.) pishin (prin Ban.) maros (prin Mold.) nartos (inv.) fumuros preainaltzat zadarnic (fig.) batzos intzepat scrobit. (Ce te tzii asha ~?; un om ~.)

Vanitos ≠ modest simplu

Intrare: vanitos
vanitos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vanitos
  • vanitosul
  • vanitosu‑
  • vanitoasa
  • vanitoasa
plural
  • vanitoshi
  • vanitoshii
  • vanitoase
  • vanitoasele
genitiv-dativ singular
  • vanitos
  • vanitosului
  • vanitoase
  • vanitoasei
plural
  • vanitoshi
  • vanitoshilor
  • vanitoase
  • vanitoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vanitos, vanitoasaadjectiv

  • 1. Plin de vanitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    sinonime: infatuat orgolios trufash infumurat ingamfat antonime: modest simplu
    • format_quote Afemeiat vanitos era mindru sa se insoare cu o femeie atit de frumoasa. CAMIL PETRESCU N. 47. DLRLC
    • format_quote Avind o vointza slaba... va ajunge la un amor propriu bolnavicios timid vanitos shi reflexiv. GHEREA ST. CR. II 298. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat Un asemenea vanitos cu dibacie folosit multe shi mari servicii lear putea mijloci. C. PETRESCU A. R. 17. DLRLC
  • 2. (Despre manifestari ale oamenilor) Care denota vanitate. NODEX
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.