deshert a. 1. gol nelocuit; 2. fig. nefolositor zadarnic: vise desherte; 3. nestatornic trecator: gloria e deshearta; 4. fara temeiu: credintze desherte. [Lat. DESERTUS]. ║ n. 1. loc tzara arida shi fara locuitori: dorintzele omenirii ’n lung deshert pierdute AL.; 2. pl. desherturile partea corpului dela marginea coastelor pana la sholduri. [Lat. DESERTUM]. ║ adv. in deshert in zadar fara folos.