desfatare sf [At: (a. 1643) GCR I 106/41 / V: ~fatare (ivr) dezv~ (reg) ~faida~ / Pl: ~tari / E: desfata] 1 (Inv) Extindere. 2 (Inv) Infrumusetzare. 3 Bucurie mare Si: desfat (3) desfatat¹ (3). 4 Sentiment de profunda satisfactzie (intelectuala senzoriala estetica) care il resimte cineva Si: delectare desfat (4) desfatat¹ (4). 5 Viatza indestulata shi ushoara Si: desfat (5) desfatat¹ (5). 6 Provocare a unei bucurii a unei placeri Si: desfat (6) desfatat¹ (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrau. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.

DESFATÁRE desfatari s. f. Actziunea de a se desfata shi rezultatul ei. 1. Placere mare incintare delectare. Motivele acestei tineretzi [a operei lui Balcescu] k shi a desfatarii artistice cu care o parcurgem inca stau mai intii in adincimea shi vigoarea simtzirii ce a inspirato in generozitatea shi avintul acestei simtziri. L. ROM. 1953 nr. 1 32. Oara ce desfatare vinatoreasca mai deplina... poate fi pe lume decit aceea care o gusta cineva cind prin pustiile Baraganului carutza in care sta culcat abia inainteaza? ODOBESCU S. III 15. 2. Petrecere veselie. Dupa ce trecu fumul petrecerilor shi al desfatarilor Voinea ishi aduse aminte k era insurat shi k nevasta lui il ashtepta in ghearele Vulturului. POPESCU B. III 51. Sa fi vazut bucurie shi desfatare! Preotzii le cintara: Isaia dantzuieshte ospatzul sa incepu muzicele cintau shi totzi erau fericitzi. RETEGANUL P.II 21. ♦ Placere trupeasca; desfriu. Cata cu un ochi de mila la cea tinerime de rind care... traieshte in dezmierdari shin desfatari se imbata. ODOBESCU S. III 210. Casa lui era capishtea desfatarilor. NEGRUZZI S. I 86.

desfatare f. 1. actziunea de a desfata; 2. placere mare deliciu.

desfatáre s. f. g.d. art. desfatắrii; pl. desfatắri

desfatáre s. f. g.d. art. desfatarii; pl. desfatari

DESFATÁRE s. 1. delectare farmec incantare placere voluptate vraja (inv. shi reg.) tefericie (inv.) incantec (fam.) deliciu (fig.) savoare. (Viatza plina de ~; ~ care tzio da o lectura buna.) 2. petrecere veselie (rar) desfat (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. v. incantare. 4. v. bucurie.

DESFATÁRE s. v. coruptzie decadentza decadere depravare desfranare desfrau destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu.

DESFATARE s. 1. delectare farmec incintare placere voluptate vraja (inv. shi reg.) tefericie (inv.) incintec (fam.) deliciu (fig.) savoare. (Viatza plina de ~; ~ care tzio da o lectura buna.) 2. petrecere veselie (rar) desfat (inv.) desfataciune. (Cu mare ~.) 3. captivare cucerire delectare fascinare fascinatzie fermecare incintare rapire seducere seductzie subjugare vrajire. (~ spectatorilor.) 4. bucurie mingiiere multzumire placere satisfactzie (inv. shi pop.) multzumita (inv.) haz mingiietura. (Simte o mare ~.)

desfatare s. v. CORUPTZIE. DECADENTZA. DECADERE. DEPRAVARE. DESFRINARE. DESFRIU. DESTRABALARE. DEZMATZ. IMORALITATE. PERDITZIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICACIUNE. VICIU.