desfatare sf [At: (a. 1643) GCR I 106/41 / V: ~fatare (ivr) dezv~ (reg) ~faida~ / Pl: ~tari / E: desfata] 1 (Inv) Extindere. 2 (Inv) Infrumusetzare. 3 Bucurie mare Si: desfat (3) desfatat¹ (3). 4 Sentiment de profunda satisfactzie (intelectuala senzoriala estetica) care il resimte cineva Si: delectare desfat (4) desfatat¹ (4). 5 Viatza indestulata shi ushoara Si: desfat (5) desfatat¹ (5). 6 Provocare a unei bucurii a unei placeri Si: desfat (6) desfatat¹ (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrau. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.