DESCOÁSE descós vb. III. 1. Tranz. shi refl. A (se) desface cusaturile. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva intrebari multe shi insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amanuntzit o problema sau o situatzie pentru a o intzelege. [Perf. s. descusui part. descusut] Pref. des + coase.

descoase [At: DEX / Pzi:^[1] ~descos / E: des + coase] 12 vtr A (se) desface din cusaturi. 3 vt (Fig) A pune cuiva intrebari multe shi insistente pentru a afla anumite lucruri Si: a iscodi. 4 vt (Fig) A analiza amanuntzit o problema sau o situatzie pentru a o intzelege. modificata

DESCOÁSE descós vb. III. 1. Tranz. shi refl. A (se) desface din cusaturi. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva intrebari multe shi insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amanuntzit o problema sau o situatzie pentru a o intzelege. [Perf. s. descusúi part. descusút] Des¹ + coase.

DESCOÁSE descós vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cusatura sau la un obiect cusut) A desface din cusaturi din tivuri. Patroana... dintro smucitura a descusut talia. CAMIL PETRESCU T. I 451. ◊ Absol. Ii mai lesne de a desface decit a face a descoase decit a coase. RUSSO O. 93. 2. Fig. A analiza in mod amanuntzit ceva k sa patrunzi o problema o situatzie k sa afli din ce este facut ceva sau ce se ascunde dedesubt. SHi nare ragaz sa descoasa toate intrebarile carei vin in minte pe nevrute despre chipul cum sor fi facind trenurile despre fieraria cita este pe lumea asta. SP. POPESCU M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea daduse de urma unei taine; trebuia sa o descoasa! SLAVICI O. I 340. ◊ (Cu privire la persoane) Nu potzi sa mai scrii un rind fara k [criticii] sa te descoasa shi satzi ia socoteala. ODOBESCU S. III 146. 3. Fig. A ispiti pe cineva ai pune intrebari multe shi insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gindeshte; a iscodi. Vad cal descoshi... Vrei sa shtii toate. CAMIL PETRESCU T. III 34. Il descusu cind shi cum a venit in tzara cea facut aici ce rost shia gasit. REBREANU R. I 164. Il descususe cu incetul shii aflase gusturile shi cusururile. BASSARABESCU V. 18. Forme gramaticale: perf. s. descusui part. descusut.

A DESCOÁSE descós tranz. 1) A face sa se descoase. 2) fig. (probleme situatzii etc.) A analiza amanuntzit pentru a intzelege mai bine. 3) (persoane) A intreba cu insistentza recurgand la vicleshuguri in vederea aflarii unui secret; a ispiti; a iscodi. /des + a coase

A SE DESCOÁSE pers. 3 se descoáse intranz. (despre obiecte cusute) A se desface din cusaturi. /des + a coase

descoase v. 1. a desface cusatura; 2. fig. a cerceta cu deamaruntul (spre a afla un secret): descoasel bine.

descós cusút a coáse v. tr. (d. cos). Desfac ceĭa ce era cusut. Fig. Cercetez cu deamanuntu k sa aflu ceva: lam descusut bine pe acest om.

descoáse (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. descós 3 sg. descoáse 1 pl. descoásem imperf. 3 sg. descoseá perf. s. 1 sg. descusúi 1 pl. descusúram; conj. prez. 1 sg. sa descós 3 sa descoása; ger. descosand; part. descusút

descoáse vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. descós 3 sg. descoáse 1 pl. descoásem imperf. 3 sg. descoseá; conj. prez. 3 sg. shi pl. descoása; ger. descosand; part. descusút

descoase (ind. prez. 3 pl. descos)

descos (v. descoase)

descos coase 3 cos 3 pl. coasa 3 conj.

DESCOÁSE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haina.)

DESCOÁSE vb. v. chestiona interoga iscodi intreba.

DESCOASE vb. (reg.) a strica. (A ~ o haina.)

descoase vb. v. CHESTIONA. INTEROGA. ISCODI. INTREBA.

A descoase ≠ a coase