8 definitzii pentru dereglare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEREGLÁRE dereglari s. f. Actziunea de a (se) deregla shi rezultatul ei; stricare deranjare. V. deregla.
DEREGLÁRE dereglari s. f. Actziunea de a (se) deregla shi rezultatul ei; stricare deranjare. V. deregla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
dereglare sf [At: DEX / Pl: ~lari / E: deregla] Ieshire din regimul normal din functzionarea normala Si: dereglat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEREGLÁRE s.f. Actziunea de a (se) deregla shi rezultatul ei; stricare deranjare. [< deregla].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
deregláre (regla) s. f. g.d. art. dereglắrii; pl. dereglắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
deregláre s. f. → reglare
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DEREGLÁRE s. 1. v. defectare. 2. defect defectare defectziune deranjament. (~ in functzionarea unui aparat.) 3. (MED.) deranjament tulburare. (~ organica functzionala.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DEREGLARE s. 1. defect defectare defectziune deranjament. (~ in functzionarea unui aparat.) 2. (MED.) deranjament tulburare. (~ organica functzionala.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dereglare ≠ reglare
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: de-re-gla-re
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dereglare, dereglarisubstantiv feminin
etimologie:
- deregla DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.