opțiuni
  • info

8 definiții pentru dereglare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEREGLÁRE, dereglări, s. f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla.

DEREGLÁRE, dereglări, s. f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla.

dereglare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: deregla] Ieșire din regimul normal, din funcționarea normală Si: dereglat1.

DEREGLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. [< deregla].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. dereglắrii; pl. dereglắri

deregláre s. f. → reglare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEREGLÁRE s. 1. v. defectare. 2. defect, defectare, defecțiune, deranjament. (~ în funcționarea unui aparat.) 3. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică, funcțională.)

DEREGLARE s. 1. defect, defectare, defecțiune, deranjament. (~ în funcționarea unui aparat.) 2. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică, funcțională.)

Dereglare ≠ reglare

Intrare: dereglare
dereglare substantiv feminin
  • silabație: de-re-gla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dereglare
  • dereglarea
plural
  • dereglări
  • dereglările
genitiv-dativ singular
  • dereglări
  • dereglării
plural
  • dereglări
  • dereglărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dereglare, dereglărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deregla DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.