reglare sf [At: SOARE MASH. 33 / Pl: ~lari / E: regla] 1 (Teh) Reglaj. 2 Dirijare. 3 (Mil) Potrivire a tirului unei arme de foc Si: regulare (4). 4 (Pex) Potrivire.

REGLÁRE reglari s. f. (Tehn.) Actziunea de a regla shi rezultatul ei; ansamblul proceselor prin care se realizeaza sau se reface starea unui sistem tehnic atunci cind una sau mai multe dintre marimile caracteristice ale acestuia sau abatut de la anumite conditzii impuse; reglaj. ♦ (Mil.) Potrivire fixare (a tirului unui tun al unei baterii etc.).

REGLÁRE s.f. Actziunea de a regla shi rezultatul ei; aranjare potrivire; reglaj. [< regla].

regláre (regla) s. f. g.d. art. reglắrii; pl. reglắri

regláre s. f. (sil. gla) g.d. art. reglarii; pl. reglari

REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare potrivire reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.

REGLARE s. 1. (TEHN.) aranjare potrivire reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. dirijare indrumare. (~ circulatziei pe strazi.)

Reglare ≠ dereglare

REGLÁRE (< regla) s. f. Actziunea de a regla. ♦ Ansamblu de operatzii executate cu ajutorul unor dispozitive shi legaturi prin care o marime fizica a unui proces tehnic sau a unei instalatzii este adusa shi mentzinuta intro dependentza prestabilita fatza de o alta marime. Poate fi automata sau manuala. ♦ Ansamblu de operatzii efectuate asupra unui sistem tehnic inainte de punerea lui in functziune cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau functzionarii sistemului respectiv.