deodátă av [At: BIBLIA (1688) 12¹ / P: de-o~ și deo~ / E: de⁴ + o + dată] 1 Pe neașteptate. 2 Brusc (1). 3 În același timp. 4 (Reg; îe) A fi ~ cu cineva A fi de aceeași vârstă cu cineva. 5 (Reg) Deocamdată. 6 (Înv) Odată.

DEODÁTĂ adv. 1. Pe neașteptate, brusc, subit. Deodată vîntul trecu șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor din preajmă. SADOVEANU, B. 24. Peste țarini zdrențuite A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. TOPÎRCEANU, B. 53. Deodată, printr-o spărtură de nori, se arată felia din urmă [a lunii] aplecată pe o rînă. CARAGIALE, P. 39. 2. În același timp, simultan, concomitent. Patruzeci-cinzeci de puști bufneau toate deodată. CAMILAR, T. 65. Da ce face mămuca? întrebară cu toții deodată. CREANGĂ, P. 14. Toți vorbeam deodată făr-a mai aștepta răspuns. ALECSANDRI, C. 22. Tu mă întrebi atîte lucruri deodată încît nu știu la care să răspund mai întăi. NEGRUZZI, S. I 63. ◊ Expr. (Regional) A fi deodată (cu cineva) = a fi de aceeașî vîrstă, a fi născut o dată (cu cineva). 3. (Mold.) Deocamdată. Acum, deodată, pănă te-i mai odihni, ia furca în brîu. CREANGĂ, P. 5. – Pronunțat: deo-.

DEODÁTĂ adv. – [Pr.: deo-] – De⁴ + o + dată.

deodată adv. pe neașteptate. [Și dintr’odată EM.].

deodátă (scris și de-dátă) adv. (eo dift.). Odată, subit, pe neașteptate. Deocamdată.

!deodátă [deo pron. de-o (tempo lent)/deo (tempo rapid)] (de-o-) adv.

deodátă adv. (sil. deo- în tempo obișnuit/ de-o- în tempo lent)

deodată (3 sil.)

deodată.

DEODÁTĂ adv. brusc, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla. (~ se întoarce spre el și...)

DEODÁTĂ adv. v. acum, concomitent, deocamdată, momentan, odată, simultan.

DEODATĂ adv. brusc, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)

deodată adv. v. ACUM. CONCOMITENT. DEOCAMDATĂ. MOMENTAN. ODATĂ. SIMULTAN.