degajare sf [At: RESMERITZA D. / Pl: ~jari / E: degaja] 1 Imprashtiere in atmosfera a unui miros Si: exalare (inv) degajament (1) degajat¹ (1). 2 Radiere a luminii Si: (inv) degajament (2) degajat¹ (2). 3 Emanare a caldurii Si: (inv) degajament (3) degajat¹ (3). 4 Raspandire in mediu a unei substantze chimice. 5 Eliminare a unor gaze in urma unei reactzii chimice. 6 (Fig) Eliberare de ceva care impiedica mishcarile libere Si: degajat¹ (4). 7 (Fig) Eliberare de o obligatzie raspundere Si: degajat¹ (5). 8 (Fig) Deducere dintrun text fapt etc. a unei idei a unui sentiment Si: degajat¹ (6). 9 (Spc) A retrage un gaj. 10 (Spc) Luare a cuvantului inapoi Si: dezicere. 11 Deblocare a unei strazi Si: degajat¹ (7). 12 Descongestionare a unei artere Si: degajat¹ (8). 13 Curatzare a terenurilor Si: degajat¹ (9). 14 Inlaturare a obstacolelor Si: degajat¹ (10). 15 (Teh) Curatzare a pieselor de surplusul de material. 16 (Spt) Indepartare a mingii de poarta proprie pentru a evita o actziune periculoasa a adversarului. 17 (Spt) Desprindere a floretei de a adversarului la scrima.

DEGAJÁRE degajari s. f. Actziunea de a (se) degaja shi rezultatul ei. 1. Raspindire exalare. Degajarea caldurii. 2. Eliberare (de o sarcina de un obstacol). Sa realizat degajarea shoselei. ◊ (Tehn.) Unghi de degajare = unghi care fatza de ashchiere a unei unelte taietoare (de exemplu cutzitul strungului) il formeaza cu planul perpendicular pe suprafatza care o prelucreaza. ♦ (Sport) Trimiterea mingii departe de poarta proprie.

DEGAJÁRE s.f. 1. Actziunea de a degaja shi rezultatul ei; raspandire exalare; eliberare de o sarcina de un obstacol. ♦ Indepartare a unei portziuni de material de pe o piesa de pe un teren etc. 2. (Concr.) Canelura circulara realizata prin ashchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja].

DEGAJÁRE s. f. 1. actziunea de a degaja. 2. indepartare a unei portziuni de material de pe o piesa de pe un teren etc. 3. canelura circulara realizata prin ashchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja)

degajáre s. f. g.d. art. degajắrii; pl. degajắri

degajáre s. f. g.d. art. degajarii; pl. degajari

degajare pl. degajari

DEGAJÁRE s. 1. v. emanatzie. 2. dezvoltare emanare emanatzie producere radiere. (~ de caldura.) 3. v. deblocare. 4. v. descotorosire. 5. v. naturaletze.

DEGAJARE s. 1. emanare emanatzie emisiune exalare exalatzie imprashtiere raspindire (inv.) rasfugare. (~ de gaze de la soba.) 2. dezvoltare emanare emanatzie producere radiere. (~ de caldura.) 3. deblocare eliberare. (~ a unui drum inzapezit.) 4. debarasare descotorosire scapare. (~ de un musafir nedorit.) 5. dezinvoltura firesc naturaletze simplitate spontaneitate (livr.) nonshalantza (rar) natural (inv.) naturalitate. (O mare ~ in comportarea cuiva.)