DEGAJÁRE degajari s. f. 1. Actziunea de a (se) degaja shi rezultatul ei; raspandire exalare; eliberare de o sarcina de un obstacol. ♦ Libertate in mishcari in comportare; nonshalantza. 2. Operatzie de indepartare a unei portziuni de material de pe o piesa de pe un teren etc. in vederea unei operatzii ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi care il formeaza fatza de ashchiere a unei unelte de taiat cu planul perpendicular pe suprafatza care o prelucreaza. 3. (Concr.) Canelura circulara realizata prin ashchiere la exteriorul sau in interiorul unei piese cilindrice. V. degaja.