DEFERÍ defér vb. IV. Tranz. 1. (Determinat prin „justitziei” „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) inaintea unui organ de judecata sau de urmarire penala; a supune o cauza unui for judecatoresc. 2. (Rar) A acorda a conferi (o cinste o demnitate o distinctzie). Din fr. déférer lat. deferre.

deferi vt [At: HELIADE PARALELISM I 66 / V: ~rí / Pzi: ~fér / E: fr déférer] 1 (C.i. titluri) A acorda. 2 (C.i. distinctzii) A decerna. 3 (C.i. persoane etc.) A trimite in judecata. 4 (C.i. situatzii etc.) A supune urmaririi penale. 5 (Jur; ie) A ~ juramant A cere k cineva sa jure inainte de a face declaratzii sau depozitzii.

DEFERÍ defér vb. IV. Tranz. 1. (Determinat prin „justitziei” „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) inaintea unui organ de judecata sau de urmarire penala; a supune o cauza unui for judecatoresc. 2. (Neobishnuit) A acorda a conferi (o cinste o demnitate o distinctzie). Din fr. déférer lat. deferre.

DEFERÍ defér vb. IV. Tranz. (Folosit mai ales la participiu shi la formele compuse cu participiul) 1. (Determinat prin «justitziei» «tribunalului» etc.) A trimite (pe cineva) in judecata; a supune o cauza unui for judecatoresc. Sabotorii au fost deferitzi tribunalului. ◊ A deferi juramint = a pune pe cineva in lipsa de alte probe sa jure in fatza justitziei. 2. (Neobishnuit) A da a acorda (cinste demnitatzi distinctzii); a conferi. Maiorul... ishi inaltza vesel sabia in sus multzumind cu entuziasm colonelului k a deferit lui shi muscelenilor sai aceasta onoare. ODOBESCU S. III 583.

DEFERÍ vb. IV. tr. 1. A acorda a da a conferi (un titlu onoruri etc.). 2. A trimite in judecata a supune spre judecare in fatza justitziei. ◊ A deferi juramant = a cere cuiva in lipsa de alte probe sa jure in fatza justitziei. [P.i. defér. / < fr. déférer lat. deferre].

DEFERÍ vb. tr. 1. a acorda a conferi (un titlu onoruri etc.) 2. a supune spre judecare in fatza justitziei. ♦ a ~ juramant = a cere cuiva in lipsa de alte probe sa jure in fatza justitziei. (< fr. déférer lat. deferre)

A DEFERÍ defér tranz. 1) (persoane) A trimite spre judecare. ~ justitziei un acuzat. ◊ ~ juramant a depune juramant (in fatza judecatzii). 2) rar (distinctzii onoruri) A acorda drept recompensa pentru succesele obtzinute intrun domeniu de activitate; a conferi. /<fr. déférer lat. deferre

deferì v. 1. a da a conferi: a deferi onoruri; 2. a trage in judecata; 3. a condescinde din respect.

*defér a í v. tr. (lat. défero férre d. férre a purta a duce. Defer defera defeream; sa defere. V. con in pre sufer delatziune). Decern daŭ: a deferi onorurĭ. A deferi in justitzie a da in judecata. V. intr. Cedez condescind: a deferi etatziĭ orĭ pareriĭ cuĭva a ceda a condescinde etatziĭ orĭ pareriĭ cuĭva.

deferí (a ~) (a trimite in judecata) vb. ind. prez. 3 deféra imperf. 3 sg. defereá; conj. prez. 3 sa defére

deferí (a acorda un titlu a trimite in judecata) vb. ind. prez. 1 sg. defér 3 sg. shi pl. deféra imperf. 3 sg. defereá; conj. prez. 3 sg. shi pl. defére

deferi (juridic)

defer fera 3.

DEFERÍ vb. v. acorda atribui conferi da decerna.

deferi vb. v. ACORDA. ATRIBUI. CONFERI. DA. DECERNA.