DEFERÍ defér vb. IV. Tranz. 1. (Determinat prin „justitziei” „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) inaintea unui organ de judecata sau de urmarire penala; a supune o cauza unui for judecatoresc. 2. (Neobishnuit) A acorda a conferi (o cinste o demnitate o distinctzie). Din fr. déférer lat. deferre.