dauna sf [At: (a. 1829) AR 15¹/7 / Pl: ~ne (reg) ~ni / E: lat damnum] 1 Pierdere materiala adusa cuiva (sau suferita de cineva). 2 Stricaciune care provoaca pierdere. 3 (Pex) Necaz. 4 (Inv) Daun. 5 (Nob) Deteriorare. 6 (Ilp) In (sau cu spre de) ~na (cuiva sau a ceva) SHtirbind calitatea (sau prestigiul autoritatea etc.) cuiva (sau a ceva). 7 (Ial) In detrimentul (cuiva sau a ceva). 8 (Inv; exclamativ; ie) (Ce) ~ (mare) k... Pacat² k... 9 (Jur; is) ~ne interese (sau ~ne shi interese) Suma datorata creditorului de catre debitorul care nu shia achitat obligatzia. 10 (Pex) Despagubire datorata de autorul unui delict in vederea repararii (sau ameliorarii) prejudiciului cauzat. 11 (Ilav) A fi ~ A fi periculos. 12 (Ivr) Fapta regretabila lipsita de seriozitate. 13 (Ivr) Imprejurare neplacuta pentru cineva.

DÁUNA daune s. f. Paguba stricaciune vatamare. Angajatzii sint raspunzatori pentru daunele aduse unitatzilor respective in legatura cu munca lor. COD. M. 31. Se cunoashte k mediteaza vreo noua moarte vreo noua dauna. NEGRUZZI S. I 143. ◊ Loc. adv. In dauna (cuiva sau a ceva) = in detrimentul in paguba (cuiva sau a ceva). Societatea moderna... a despartzit cu desavirshire munca fizica de cea intelectuala ceea ce e foarte anormal shi e in dauna shi a fizicului shi a intelectului omului. GHEREA ST. CR. II 340. Aceasta specializare a studiilor pentru fiecare shcoala in parte permite a se da fiecarii materii de invatzamint o dezvoltare indestulatoare shi a nu se sacrifica toate cunoshtintzele gramadite la un loc una in dauna celorlalte. ODOBESCU S. II 63. ◊ Daune interese v. interes. ♦ (Neobishnuit) Pierdere nenorocire. Avea un cal nazdravan care i da de shtire cind i sentimpla ceva dauna. RETEGANUL P. III 46. Pronuntzat: dau.

DÁUNA s.f. Stricaciune paguba vatamare. ◊ In dauna (cuiva sau a ceva) = in paguba in detrimentul (cuiva sau a ceva). / pron. dau. / < lat. damnum].

DÁUNA s. f. 1. stricaciune paguba; prejudiciu moral. 2. (pl.) despagubiri morale. ♦ in a (cuiva sau a ceva) = in paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum)

DÁUNA ~e f. 1) Factor care provoaca cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morala sau materiala) cauzata cuiva; paguba; stricaciune; prejudiciu. ◊ In ~a (cuiva) in detrimentul (cuiva); in paguba (cuiva). 3) la pl. Despagubire pentru un prejudiciu (material). A plati cuiva ~ele. [ G.D. daunei; Sil. dau] /<lat. damnum

dauna f. 1. stricaciune paguba; 2. pl. dauneinterese despagubire datorita pentru un neajuns. [Derivatziune carturareasca din lat. DAMNUM (dupa analogia lui scaun din SCAMNUM)].

dáuna f. pl. e (lat. damnum pin analogie cu scaun shi fem. dupa paguba; it. danno vfr. dame dam [nfr. dommage] sp. daño pg. dano. V. damnez condamn). Paguba stricacĭune detriment. Dauneinterese saŭ daune shi interese (fr. dommages [et] interêts) despagubire acordata pin judecata.

dámna sf vz dauna

dáuna (dau) s. f. g.d. art. dáunei; pl. dáune

dáuna s. f. (sil. dau) g.d. art. dáunei; pl. dáune

DÁUNA s. 1. v. paguba. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despagubire.

DAUNA s. 1. paguba pierdere prejudiciu stricaciune (inv. shi pop.) pricaz (pop.) vatamare (inv. shi reg.) sminta sminteala (prin Ban.) shteta (inv.) scadere stricare stricatura vatamatura. (~e provocate de incendiu.) 2. prejudiciu (livr.) lezare. (~ morala provocata cuiva.) 3. (la pl.) compensare compensatzie despagubire reparatzie (inv. shi pop.) multzumire (inv.) dezdaunare indemnizatzie (turcism inv.) adet. (~ platite pentru prejudiciul adus.)

Dauna ≠ folos

dáuna (dáune) s. f. Paguba prejudiciu. Se considera in general der. de la lat. damnum (sec. XIX) cu fonetismul k in scamnum › scaun shi cu f. de la paguba (Philippide Principii 66; Tiktin; Candrea; Scriban); insa aceasta explicatzie nu este satisfacatoare deoarece cuvintul apare pentru prima oara la scriitorii romantici (Negruzzi Alecsandri) care nu aveau suficienta pregatire filologica pentru ashi imagina sau simtzi astfel de analogii. Pushcariu 488490 crede k este vorba de un cuvint traditzional din fondul latin (cf. REW 2348) shi Philippide II 639 il pune in legatura cu alb. dëmoń „a dauna”; lipsesc insa dovezi cu privire la uzul sau. Cuvintul necesita un studiu care deocamdata nu exista. Der. dauna vb. (a dauna a prejudicia); daunator adj. (daunator); daunos adj. (lacom daunator); desdauna vb. (a despagubi) pe baza fr. dédommager.