optziuni
  • info

11 definitzii pentru daramare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DARAMÁRE daramari s. f. Actziunea de a (se) darama shi rezultatul ei; doborare; distrugere nimicire surpare ruinare. [Var.: (reg.) darmáre s. f.] V. darama.

DARAMÁRE daramari s. f. Actziunea de a (se) darama shi rezultatul ei; doborare; distrugere nimicire surpare ruinare. [Var.: (reg.) darmáre s. f.] V. darama.

daramare sf [At: DA ms / V: (reg) ~rm~ / Pl: ~mari / E: darama] 1 Culcare la pamant Si: daramat1 (1) doborare. 2 (Fig) Distrugere. 3 Prabushire. 4 Ruinare. 5 Demolare a unei cladiri (vechi) Si: daramat1 (5). 6 (Rar) Rupere a ramurilor a frunzelor dintrun copac Si: daramat1 (6).

DARMÁRE s. f. v. daramare.

darmare sf vz daramare

DARIMÁRE darimari s. f. Actziunea de a (se) darima; doborire nimicire distrugere. Acum trei ani am cerut eu darimarea Bastiliei. CAMIL PETRESCU T. II 366. Se vede un turn negrun darimare. NEGRUZZI S. II 84. Varianta: (regional) darmáre s. f.

DARMÁRE s. f. v. darimare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

daramáre s. f. g.d. art. daramắrii; pl. daramắri

daramáre s. f. g.d. art. daramarii; pl. daramari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DARAMÁRE s. 1. v. demolare. 2. v. prabushire. 3. v. cadere. 4. v. doborare.

Daramare ≠ cladire

DARIMARE s. 1. cadere darapanare darimat naruire naruit prabushire pravalire risipire surpare surpat (rar) prabusheala (inv.) risipa. (~ unei case.) 2. cadere naruire picare prabushire pravalire rasturnare. (~ cuiva la pamint in urma loviturii primite.) 3. culcare doborire lungire prabushire pravalire rasturnare trintire (inv.) rasturnatura. (~ cuiva la pamint cu o lovitura.)

Intrare: daramare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daramare
  • daramarea
plural
  • daramari
  • daramarile
genitiv-dativ singular
  • daramari
  • daramarii
plural
  • daramari
  • daramarilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darmare
  • darmarea
plural
  • darmari
  • darmarile
genitiv-dativ singular
  • darmari
  • darmarii
plural
  • darmari
  • darmarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

daramare, daramarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi darama DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.