dara sf [At: VALIAN V. / Pl: ~re / E: bg дира srb dira vsl дира] 12 Urma ingusta shi uniforma lasata pe pamant pe nisip pe zapada (de o roata sau) de un obiect tarat. 34 Urma lunga shi ingusta lasata de scurgerea in timpul mersului (a unui lichid sau) a unor grauntze firimituri etc. 5 (Pgn) Urma. 6 (Fig) Val lasat in urma de o ambarcatziune. 7 (Fig) Fir de fum pe cer. 8 (Pan) Brazda a plugului. 9 (Ie) A umbla in (sau de) ~ra cuiva (sau a ceva) A fi preocupat de cineva sau de ceva. 10 (Iae) A se stradui sa fie pe placul cuiva. 11 (Mun; ie) A (o) dan ~ (sau ai lua ~ra) A descoperi cauza. 12 (Iae) A gasi solutzia. 13 (Fam; ie) A face ~ prin barba A incepe o actziune. 1415 (Fig; iae) A face inceputul unui obicei (rau). 16 (Fig; iae) A crea un precedent. 17 Linie trasa pe o suprafatza. 18 Cicatrice in forma de linie. 19 (Pex) Dunga pe un material imprimat. 20 Urma lasata de animale in timpul deplasarii. 21 (Pex) SHir de obiecte sau de persoane ramase in urma cuiva sau rezultate dintrun eveniment. 22 (Pex) Raza de lumina.

DARA ~e f. 1) Urma neintrerupta lasata de un obiect tarat (pe pamant pe nisip pe zapada) de un lichid ce se scurge etc. 2) SHir de urme lasate de un om sau de un animal (pe pamant pe nisip sau pe zapada). 3): ~ de lumina raza de lumina proiectata in intuneric de o sursa. /<sl. dira

dara f. shir de urme: pe dara de sange se urmareshte vanatul. [Serb. DIRA drum trecerea unei oshtiri].

DÍRA dire s. f. 1. Urma continua lasata pe pamint pe nisip pe zapada pe iarba etc. de un obiect tirit; p. ext. urma care se face pe pamint sau pe un obiect prin curgerea unui lichid a unor grauntze etc. A disparut o sanie ushoara Lasind in urma doua dire lucii. CAZIMIR L. U. 37. Pe bratzul Nataliei se vedea o dira de singe. Se lovise cazind. D. ZAMFIRESCU R. 172. Ei se luase dupa dira de malai ce o presarase fata. ISPIRESCU L. 334. [Mamapadurilor] fugea mereu o stinca de piatra indracita rupindushi cale prin paduri brazdind pamintul cu dira lunga. EMINESCU N. 8. ◊ Fig. Apele lui trag in lungul pamintului dira adinca... a unui ireversibil destin. BOGZA C. O. 11. Deodata cei 90 fr. pierdutzi i rasarira inainte cu o dira de mizerii dupa dinshii: chiria casei birtul. D. ZAMFIRESCU la TDRG. ◊ Expr. A face dira = a lasa urme semne (k a umblat cineva pe acolo). A face dira prin barba = a face inceputul unui lucru a stabili un obicei (rau) a crea precedente. ♦ Urme lasate de om sau de un animal pe pamint pe zapada etc. Iepurele fricos shi vulpea vicleana... se silesc ashi mintzi gonacii shi a incurca dira lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU S. III 41. Miar place sa strabat... luncile cu rachita dupa umbra direi de mistretz. id. ib. 77. Sa iei dira Oilor Pinan calea Furilor. TEODORESCU P. P. 515. ♦ Fig. Urma de miros (de parfum etc.) lasata de cineva. Lasase pe urma ei o dira de miros de aer care nasul Pisicutzii cu mult mai priceput decit al meu o descoperise. HOGASH M. N. 94. 2. Dunga raza de lumina. Iazul sta neclintit k o oglinda uriasha cu luna in fund shi co dira de lumina alba din fund pina la mal. SADOVEANU O. I 379. Prin dira de lumina se vede o umbra inaintind cu pashi grabitzi. CARAGIALE O. II 226. Nu soare a rasarit Ci murgumi empodobit Numai aur shi argint Face dira pe pamint. PASCULESCU L. P. 61.

díra f. pl. e shi í (sirb. dira gaura zgirietura drum trecere a uneĭ armate; bg. dirĕa d. vsl. dira despicatura d. dratideron a zgiria a despica. V. dranitza dirasc odor puzdere zdreantza). Urma continua: corabia mergind lasa (orĭ face) o dira pe apa in urma animaluluĭ ranit a ramas o dira de singe. Fig. A face dira (pin barba) a crea un precedent a incepe un lucru.

dara s. f. g.d. art. darei; pl. dare

dara s. f. g.d. art. darei; pl. dare

DARA s. 1. urma (reg.) sharampoi (rar fig.) brazda. (O ~ de sange.) 2. v. raza.

DIRA s. 1. urma (reg.) sharampoi (rar fig.) brazda. (O ~ de singe.) 2. dunga fascicul fishie raza trimba (fig.) sprinceana. (O ~ de lumina.)

dira (dare) s. f. Urma. Mr. dira megl. dira. Sl. dirá „gaura urma” (G. Mohl Mél. Soc. Ling. VII 160; Tiktin; Candrea) cf. sb. dirá bg. dyria slov. dira. Der. diri vb. (Trans. a urmari a adulmeca) cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dirii vb. (Trans. de Nord a zgiria) care pare a se fi incrucishat cu sl. dirati (Candrea).

a face dara prin barba expr. (fig.) a lua initziativa a face primul pas.