Definitzia cu ID-ul 444552:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dira (dare) s. f. Urma. Mr. dira megl. dira. Sl. dirá „gaura urma” (G. Mohl Mél. Soc. Ling. VII 160; Tiktin; Candrea) cf. sb. dirá bg. dyria slov. dira. Der. diri vb. (Trans. a urmari a adulmeca) cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dirii vb. (Trans. de Nord a zgiria) care pare a se fi incrucishat cu sl. dirati (Candrea).