DÍRA dire s. f. 1. Urma continua lasata pe pamint pe nisip pe zapada pe iarba etc. de un obiect tirit; p. ext. urma care se face pe pamint sau pe un obiect prin curgerea unui lichid a unor grauntze etc. A disparut o sanie ushoara Lasind in urma doua dire lucii. CAZIMIR L. U. 37. Pe bratzul Nataliei se vedea o dira de singe. Se lovise cazind. D. ZAMFIRESCU R. 172. Ei se luase dupa dira de malai ce o presarase fata. ISPIRESCU L. 334. [Mamapadurilor] fugea mereu o stinca de piatra indracita rupindushi cale prin paduri brazdind pamintul cu dira lunga. EMINESCU N. 8. ◊ Fig. Apele lui trag in lungul pamintului dira adinca... a unui ireversibil destin. BOGZA C. O. 11. Deodata cei 90 fr. pierdutzi i rasarira inainte cu o dira de mizerii dupa dinshii: chiria casei birtul. D. ZAMFIRESCU la TDRG. ◊ Expr. A face dira = a lasa urme semne (k a umblat cineva pe acolo). A face dira prin barba = a face inceputul unui lucru a stabili un obicei (rau) a crea precedente. ♦ Urme lasate de om sau de un animal pe pamint pe zapada etc. Iepurele fricos shi vulpea vicleana... se silesc ashi mintzi gonacii shi a incurca dira lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU S. III 41. Miar place sa strabat... luncile cu rachita dupa umbra direi de mistretz. id. ib. 77. Sa iei dira Oilor Pinan calea Furilor. TEODORESCU P. P. 515. ♦ Fig. Urma de miros (de parfum etc.) lasata de cineva. Lasase pe urma ei o dira de miros de aer care nasul Pisicutzii cu mult mai priceput decit al meu o descoperise. HOGASH M. N. 94. 2. Dunga raza de lumina. Iazul sta neclintit k o oglinda uriasha cu luna in fund shi co dira de lumina alba din fund pina la mal. SADOVEANU O. I 379. Prin dira de lumina se vede o umbra inaintind cu pashi grabitzi. CARAGIALE O. II 226. Nu soare a rasarit Ci murgumi empodobit Numai aur shi argint Face dira pe pamint. PASCULESCU L. P. 61.