optziuni
  • info

21 de definitzii pentru dainui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DAINUÍ dắinui vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua sa existe sa se mentzina; a tzine a dura a persista. 2. (Rar; despre fiintze) A trai a exista. [Pr.: dai. Prez. ind. shi: dainuiesc] Din sb. danovati.

dainui vt [At: I. GOLESCU C. ap. DA ms / V: (ivr) ~ni (Pzi: dainesc) ~nai (pzi: dainai) / Pzi: dainui shi ~esc / E: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua sa existe (in timp) Si: a dura a se mentzine a se pastra a ramane a sta a tzine (liv) a subzista (inv) a petrece a via. 2 (Rar) A trai. corectata

DAINUÍ dainuiesc vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua sa existe sa se mentzina; a tzine a dura a persista. 2. (Rar; despre fiintze) A trai a exista. [Prez. ind. shi: dắinui] Din scr. danovati.

DAINUÍ dainuiesc shi dainui vb. IV. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A tzine un timp indelungat a se prelungi in timp; a dura a persista. Moara cea veche... shi acum dainuieshte. SADOVEANU O. I 405. Aceste petreceri dainuira pina dupa miezul noptzii. BOLINTINEANU O. 298. ♦ (Despre fiintze) A trai a vietzui a exista. SHio sa petrec in pace prin lumile de soare In careoi dainui? EMINESCU O. IV 39.

A DAINUÍ ~iésc intranz. 1) Ashi perpetua existentza; a continua sa fie; a dura; a starui; a persista. 2) rar (despre fiintze) A se mai afla in viatza; a vietzui; a trai; a exista. [Sil. dainui] /<sl. dano vati

dainuí v. a dura a subzista: de n’ar avea cu ce sa dainueasca ISP. [Bulg. DANOVATl].

daina2 v vz dainui

dainaí2 v vz dainui

dainari v vz dainui

daĭnuĭésc v. intr. (sirb. danujem inf. danovati). Vest. Durez subzist: casa asta daĭnuĭeshte de mult.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dainui (a ~) (desp. dai) vb. ind. prez. 3 sg. dainuie/dainuieshte imperf. 3 pl. dainuiau; conj. prez. 3 sa dainuie/sa dainuiasca corectata

!dainuí (a ~) (dai) vb. ind. prez. 3 dắinuie imperf. 3 sg. dainuiá; conj. prez. 3 sa dắinuie

dainuí vb. (sil. dai) ind. prez. 1 sg. dainuiésc / dainui imperf. 3 sg. dainuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dainuiásca / dainuie

dainui (ind. prez. 3 sg. dainuieshte conj. dainuiasca)

dainuesc uiasca 3 conj uiam 1 imp.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DAINUÍ vb. 1. a dura a exista a fi a se mentzine a se pastra a se perpetua a persista a ramane a trai a tzine (rar) a subzista (inv.) a locui a petrece a sta a via. (Cat va ~ lumea shi pamantul.) 2. v. mentzine.

DAINUÍ vb. v. exista fi trai vietzui.

DAINUI vb. 1. a dura a exista a fi a se mentzine a se pastra a se perpetua a persista a ramine a trai a tzine (rar) a subzista (inv.) a locui a petrece a sta a via. (Cit va ~ lumea shi pamintul; vechi obicei care ~ shi astazi.) 2. a dura a se mentzine a se pastra a se perpetua a persista a starui. (Amintirea lui ~ pina astazi.)

dainui vb. v. EXISTA. FI. TRAI. VIETZUI.

A dainui ≠ a dispera a pieri

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dainuí (dainuiésc dainuít) vb. 1. A dura. 2. A se prelungi a fiintza. Sb. danovati danujem (Candrea; Scriban). Dupa SHeineanu II 152 shi Pascu II 130 din tc. dayanmak „a dura”; ipoteza improbabila. Der. dainuitor adj. (trainic persistent).

Intrare: dainui
  • silabatzie: dai-nu-i info
verb (V343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dainui
  • dainuire
  • dainuit
  • dainuitu‑
  • dainuind
  • dainuindu‑
 singular plural
  • dainuie
  • dainuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dainui
 (sa)
  • dainui
  • dainuiam
  • dainuii
  • dainuisem
a II-a (tu)
  • dainui
 (sa)
  • dainui
  • dainuiai
  • dainuishi
  • dainuiseshi
a III-a (el, ea)
  • dainuie
 (sa)
  • dainuie
  • dainuia
  • dainui
  • dainuise
plural I (noi)
  • dainuim
 (sa)
  • dainuim
  • dainuiam
  • dainuiram
  • dainuiseram
  • dainuisem
a II-a (voi)
  • dainuitzi
 (sa)
  • dainuitzi
  • dainuiatzi
  • dainuiratzi
  • dainuiseratzi
  • dainuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • dainuie
 (sa)
  • dainuie
  • dainuiau
  • dainuira
  • dainuisera
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dainui
  • dainuire
  • dainuit
  • dainuitu‑
  • dainuind
  • dainuindu‑
 singular plural
  • dainuieshte
  • dainuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dainuiesc
 (sa)
  • dainuiesc
  • dainuiam
  • dainuii
  • dainuisem
a II-a (tu)
  • dainuieshti
 (sa)
  • dainuieshti
  • dainuiai
  • dainuishi
  • dainuiseshi
a III-a (el, ea)
  • dainuieshte
 (sa)
  • dainuiasca
  • dainuia
  • dainui
  • dainuise
plural I (noi)
  • dainuim
 (sa)
  • dainuim
  • dainuiam
  • dainuiram
  • dainuiseram
  • dainuisem
a II-a (voi)
  • dainuitzi
 (sa)
  • dainuitzi
  • dainuiatzi
  • dainuiratzi
  • dainuiseratzi
  • dainuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • dainuiesc
 (sa)
  • dainuiasca
  • dainuiau
  • dainuira
  • dainuisera
  • silabatzie: dai-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • daina
  • dainare
  • dainat
  • dainatu‑
  • dainand
  • dainandu‑
 singular plural
  • daineaza
  • dainatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dainez
 (sa)
  • dainez
  • dainam
  • dainai
  • dainasem
a II-a (tu)
  • dainezi
 (sa)
  • dainezi
  • dainai
  • dainashi
  • dainaseshi
a III-a (el, ea)
  • daineaza
 (sa)
  • daineze
  • daina
  • daina
  • dainase
plural I (noi)
  • dainam
 (sa)
  • dainam
  • dainam
  • dainaram
  • dainaseram
  • dainasem
a II-a (voi)
  • dainatzi
 (sa)
  • dainatzi
  • dainatzi
  • dainaratzi
  • dainaseratzi
  • dainasetzi
a III-a (ei, ele)
  • daineaza
 (sa)
  • daineze
  • dainau
  • dainara
  • dainasera
dainai
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
dainari
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dainui, dainuiverb

  • 1. unipersonal A continua sa existe sa se mentzina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dura persista tzine antonime: disparea pieri
    • format_quote Moara cea veche... shi acum dainuieshte. SADOVEANU O. I 405. DLRLC
    • format_quote Aceste petreceri dainuira pina dupa miezul noptzii. BOLINTINEANU O. 298. DLRLC
  • 2. rar Despre fiintze: exista, fi, trai, vietzui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: exista fi trai vietzui
    • format_quote SHio sa petrec in pace prin lumile de soare In careoi dainui? EMINESCU O. IV 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.