optziuni
  • info

7 definitzii pentru curmare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CURMÁRE curmari s. f. Actziunea de a (se) curma; incetare contenire. V. curma.

CURMÁRE curmari s. f. Actziunea de a (se) curma; incetare contenire. V. curma.

curmare sf [At: (a. 1640) BV I 109 / Pl: ~mari / E: curma] 1 Constrictzie puternica astfel incat legaturile sa intre in carne Si: curmanire (1) gatuire. 2 (Reg) Taiere a unui lemn dea curmezishul Si: curmat1 (1). 3 Retezare. 4 Aplecare de mijloc a unui om. 5 (Fig) intrerupere brusca. 6 (Fig) Sinucidere. 78 (Fig; spc) Intrerupere (sau incheiere) a unei conversatzii. 9 (Inv; d. vocale) Elidare. 10 Traversare.

CURMÁRE s. f. Actziunea de a curma; incetare contenire sfirshit. ◊ Loc. adv. Fara curmare = neincetat neintrerupt. Facu chipul lui Greuceanu... din fier apoi porunci... sa tzina chipul acesta fara curmare in foc. ISPIRESCU L. 220.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

curmáre s. f. g.d. art. curmắrii; pl. curmắri

curmáre s. f. g.d. art. curmarii; pl. curmari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CURMÁRE s. 1. v. incetare. 2. intrerupere oprire (fig.) stavilire. (~ scandalului.)

CURMARE s. 1. incetare oprire potolire (inv.) precurmare. (~ vintului.) 2. intrerupere oprire (fig.) stavilire. (~ scandalului.)

Intrare: curmare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmare
  • curmarea
plural
  • curmari
  • curmarile
genitiv-dativ singular
  • curmari
  • curmarii
plural
  • curmari
  • curmarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

curmare, curmarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi curma DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.