optziuni
  • info

8 definitzii pentru precurmare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PRECURMÁRE s. f. (Inv.) Actziunea de a (se) precurma shi rezultatul ei. V. precurma.

precurmare sf [At: (a. 1829) DOC. EC. 434 / Pl: ~mari / E: precurma2] (Inv) 1 Intrerupere brusca. 2 Lichidare. 3 (Ilav) Fara (de) ~ In mod continuu. 4 (Ial) Tot timpul Si: permanent.

PRECURMÁRE precurmari s. f. (Inv.) Actziunea de a (se) precurma shi rezultatul ei. V. precurma.

PRECURMÁRE s. f. (invechit) Actziunea de a precurma; intrerupere incetare. Merse fara de precurmare peste cimpii shi dealuri pina ajunse in dreptul unei case singuratece. POPESCU B. III 120.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

precurmáre (inv.) s. f. g.d. art. precurmắrii

precurmáre s. f. g.d. art. precurmarii; pl. precurmari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PRECURMÁRE s. v. curmare incetare oprire potolire.

precurmare s. v. CURMARE. INCETARE. OPRIRE. POTOLIRE.

Intrare: precurmare
precurmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precurmare
  • precurmarea
plural
  • precurmari
  • precurmarile
genitiv-dativ singular
  • precurmari
  • precurmarii
plural
  • precurmari
  • precurmarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

precurmare, precurmarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi precurma DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.