12 definitzii pentru cumpanire
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relatzionale (5)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CUMPANÍRE cumpaniri s. f. Actziunea de a (se) cumpani shi rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A tzine arma) in cumpanire = (a tzine arma) de mijloc (sprijinindushi mana de shold). 2. Fig. Masura justa; chibzuiala (in vorbe sau in fapte). V. cumpani.
CUMPANÍRE cumpaniri s. f. Actziunea de a (se) cumpani shi rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A tzine arma) in cumpanire = (a tzine arma) de mijloc (sprijinindushi mana de shold). 2. Fig. Masura justa; chibzuiala (in vorbe sau in fapte). V. cumpani.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
cumpanire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I 186 / V: ~pen~ / Pl: ~ri / E: cumpani] 1 Cantarire. 2 (Inv) Utilizare a balantzei Si: cantarit1 cumpanit1 (2). 3 (Inv) Incercare cu mana a greutatzii unui obiect Si: cumpanit1 (3). 4 (Inv) Plata pentru ceva cu lucruri de pretz raportata la greutatea obiectului Si: cumpanit1 (4). 5 (Inv) Apreciere. 6 (Inv; fig) Asemanare. 7 (Inv; fig) Comparare. 8 (Fig) Examinare. 9 Chibzuire. 10 Estimare a valorii Si: cumpanit1 (10). 11 (Inv) Coborarea unui astru spre apus Si: cumpanit1 (11). 12 (Inv) Dominare. 13 (Inv) Tendintza de a cadea a unui obiect Si: cumpanit1 (13). 14 (Reg) Plecare intro directzie Si: cumpanit1 (14). 15 (Fig; reg) Intentzie. 16 (Reg) Hotarare. 17 (Iuz) indemn. 18 (Iuz) Sfat. 19 (Inv) Mishcare la dreapta sau la stanga Si: cumpanit1 (19). 20 (Inv) Clatinare. 21 (Inv) Leganare. 22 (Inv) Ezitare. 23 (Inv) Echilibru. 24 (Ilav) In ~ In echilibru. 25 (Inv; d. o arma; ial) A tzine de mijloc cu mana lasata in jos. 26 (Inv) Echivalare. 27 (Inv) Temperare. 28 (Inv) Agonizare. 29 (Inv) Ashezare a unei prajini k o parghie Si: cumpanit1 (17)
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CUMPANÍRE cumpaniri s. f. 1. Echilibru. Deseori o shipca se rupea shi omul pierzindushi cumpanirea cadea in noroi. PAS Z. I 107. ◊ Loc. adj. shi adv. (Despre arme) In cumpanire = tzinut de mijloc cu mina sprijinita de shold. Pastratzi cadentza... Arman cumpanire. CAMILAR N. I 171. Ieshi dinauntru un lantz de soldatzi cu pushti in cumpanire. PAS Z. IV 39. 2. Fig. Masura justa; chibzuiala (in vorbe sau in fapte). Nebuneasca lui sumetzie se sfarma in sfirshit de statornica cumpanire a lui Petru. NEGRUZZI S. I 177. Varianta: cumpeníre (HOGASH DR. II 191) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cumpenire v vz cumpanire
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CUMPENÍRE s. f. v. cumpanire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cumpaníre s. f. g.d. art. cumpanírii; pl. cumpaníri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cumpaníre s. f. g.d. art. cumpanírii; pl. cumpaníri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CUMPANÍRE s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CUMPANÍRE s. v. chibzuiala chibzuintza chibzuire cumintzenie cumpat cumpatare deliberare gandire intzelepciune judecare judecata masura minte moderatzie ratziune socoteala socotintza tact.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CUMPANIRE s. 1. cumpana cumpaneala echilibru. (Se afla in pozitzie de ~.) 2. contrabalansare cumpaneala echilibrare. (O greutate pusa pentru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
cumpanire s. v. CHIBZUIALA. CHIBZUINTZA. CHIBZUIRE. CUMINTZENIE. CUMPAT. CUMPATARE. DELIBERARE. GINDIRE. INTZELEPCIUNE. JUDECARE. JUDECATA. MASURA. MINTE. MODERATZIE. RATZIUNE. SOCOTEALA. SOCOTINTZA. TACT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Cumpanire ≠ nechibzuire
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cumpanire, cumpanirisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) cumpani shi rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
- 1.1. Echilibrare, echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: echilibrare echilibru
- Deseori o shipca se rupea shi omul pierzindushi cumpanirea cadea in noroi. PAS Z. I 107. DLRLC
- (A tzine arma) in cumpanire = (a tzine arma) de mijloc (sprijinindushi mana de shold). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pastratzi cadentza... Arman cumpanire. CAMILAR N. I 171. DLRLC
- Ieshi dinauntru un lantz de soldatzi cu pushti in cumpanire. PAS Z. IV 39. DLRLC
-
-
- 1.2. Masura justa; chibzuiala (in vorbe sau in fapte). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chibzuiala antonime: nechibzuire
- Nebuneasca lui sumetzie se sfarma in sfirshit de statornica cumpanire a lui Petru. NEGRUZZI S. I 177. DLRLC
-
-
etimologie:
- cumpani DEX '98 DEX '09