CUMPANÍRE cumpaniri s. f. 1. Echilibru. Deseori o shipca se rupea shi omul pierzindushi cumpanirea cadea in noroi. PAS Z. I 107. ◊ Loc. adj. shi adv. (Despre arme) In cumpanire = tzinut de mijloc cu mina sprijinita de shold. Pastratzi cadentza... Arman cumpanire. CAMILAR N. I 171. Ieshi dinauntru un lantz de soldatzi cu pushti in cumpanire. PAS Z. IV 39. 2. Fig. Masura justa; chibzuiala (in vorbe sau in fapte). Nebuneasca lui sumetzie se sfarma in sfirshit de statornica cumpanire a lui Petru. NEGRUZZI S. I 177. Varianta: cumpeníre (HOGASH DR. II 191) s. f.