culcare sf [At: (a. 1689) GCR I 285/31 / Pl: ~cari / E: culca] 1 Ashezare in pozitzie orizontala (pentru a dormi a se odihni) Si: culcat¹ (1). 2 Gazduire. 3 (Fam) Intretzinere de relatzii sexuale Si: culcat¹ (3). 4 Intindere pe pamant cu fatza in jos (in cadrul unor exercitzii militare) Si: culcat¹ (4). 5 Inclinare a unui obiect Si: culcat (5). 6 Ashezare in (sau peste) ceva Si: culcat¹ (6). 7 Ciulire a urechilor Si: culcat (7). 8 Lasare in jos Si: culcat¹ (8). 9 Indoire a plantelor Si: culcat (9). 10 Frangere. 11 Doborare. 12 (Pfm) Ucidere. 13 Timp cand se culca cineva (sau cand duce pe cineva sa se culce) Si: culcat¹ (13). 14 (Pfm; ilav) De la ~a gainilor pana la cantatul cocoshilor De seara pana dimineatza Si: culcat¹ (14).

CULCÁRE culcari s. f. Actziunea de a (se) culca. 1. Intindere ashezare in pozitzie orizontala (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Sa taci shi sa te duci la culcare. SADOVEANU N. F. 22. ♦ Momentul in care se petrece actziunea de a se culca. Purcelul... noaptea la culcare lepada pielea cea de porc. CREANGA P. 86. 2. (Mil.) Intindere la pamint a soldatzilor la un ordin dat.

culcáre s. f. g.d. art. culcắrii; pl. culcắri

culcáre s. f. g.d. art. culcarii; pl. culcari

CULCÁRE s. 1. culcat intindere lungire trantire. (~ cuiva dupaamiaza.) 2. odihna. (Mergetzi la ~.) 3. v. doborare. 4. doborare tavalire. (~ ierbii in picioare.) 5. v. aplecare.

CULCARE s. 1. culcat intindere lungire trintire. (~ cuiva dupa amiaza.) 2. odihna. (Mergetzi la ~.) 3. darimare doborire lungire prabushire pravalire rasturnare trintire (inv.) rasturnatura. (~ cuiva la pamint.) 4. doborire tavalire. (~ ierbii in picioare.) 5. aplecare culcat curbare inclinare incovoiere indoire plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)

Culcare ≠ deshteptare sculare