8 definitzii pentru culcat (s.n.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CULCÁT1 s. n. Culcare. V. culca.
CULCÁT1 s. n. Culcare. V. culca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
culcat1 sn [At: DOSOFTEI PS. 467 / Pl: ~uri / E: culca] 114 Culcare (114). 15 (ilav) Pe la ~ La vremea culcarii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CULCÁT1 s. n. Culcare. Hai la culcat baietzi k trece noaptea. CREANGA O. A. 52. Cind le gateam de legat Venea vremea de culcat. MARIAN S. 60. Deodata cu culcatul gainilor o tulesc la fuga. SHEZ. III 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
culcát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
culcát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CULCÁT s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CULCAT s. 1. culcare intindere lungire trintire. (~ cuiva dupa amiaza.) 2. aplecare culcare curbare inclinare incovoiere indoire plecare. (~ crengilor din cauza rodului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Culcat ≠ sculat
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
culcatsubstantiv neutru
-
- Hai la culcat baietzi k trece noaptea. CREANGA O. A. 52. DLRLC
- Cind le gateam de legat Venea vremea de culcat. MARIAN S. 60. DLRLC
- Deodata cu culcatul gainilor o tulesc la fuga. SHEZ. III 179. DLRLC
-
etimologie:
- culca DEX '09 DEX '98