CULCÁ culc vb. I 1. Refl. shi tranz. A (se) intinde a (se) asheza in pozitzie orizontala (spre a dormi a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca peo ureche (sau pe urechea aceea) = a) a se lasa in nadejdea cuiva; b) a ashtepta zadarnic sa se realizeze o promisiune; c) a nu se sinchisi de nimic a fi nepasator. Culcate sau potzi sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = iatzi nadejdea; e in zadar sa mai ai vreo sperantza. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fatza in jos (in cadrul unor exercitzii militare). 2. Tranz. A pune a asheza un obiect o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca a se indoi spre pamant. Lat. collocare.

culca [At: PSALT. 216 / Pzi: culc / E: ml colloco are] 12 vtr (D. vietatzi) A (se) asheza in pozitzie orizontala (spre a dormi a se odihni). 3 vr (Pfm; ie) A se ~ pe urechea aia (sau pe cea ureche pe urechea aceea peo ureche) A fi nepasator. 45 vtr (Pfm; ie) Culcate (sau potzi sa te culci) pe o (sau pe acea) ureche E in zadar sa mai speri. 6 vr (Pfm; ie) A se ~ (o data) cu gainile A se culca foarte devreme. 7 vr (Fam; ie) Mergi de te culca! Lasama in pace. 8 vt A gazdui. 9 vt (Inv; in legatura cu „a muri”) A se pregati. 10 (Fam) vrr A avea relatzii sexuale cu cineva. 11 vr (Pfm; ie) A se ~ pe lauri A se odihni dupa o victorie bucuranduse in chip imprudent de roadele ei. 12 vr (D. fiintze) A sta intins in toata lungimea corpului in pozitzie orizontala Si: a se intinde a se lasa a se lungi a se tolani a se tranti. 1314 vtr (D. militari) A pune sa se intinda (sau a se intinde) pe pamant cu fatza in jos. 1516 vtr (D. obiecte) A (se) asheza inclinat pe ceva. 1718 vtr A (se) pune in (sau peste) ceva. 19 vt (D. urechile animalelor) A ciuli dandule inapoi. 2021 vtr A (se) lasa in jos. 2223 vtr (D. plante) A (se) indoi spre pamant. 24 vt A frange. 25 vt (Pfm; d. fiintze; shie) A ~ la pamant A dobori. 26 vt (Pfm; iae) A ucide.

CULCÁ culc vb. I. 1. Refl. shi tranz. A (se) intinde a (se) asheza in pozitzie orizontala (spre a dormi a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca peo ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic a fi nepasator. Culcate sau potzi sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = iatzi nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo sperantza. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fatza in jos (in cadrul unor exercitzii militare). 2. Tranz. A pune a asheza un obiect o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca a se indoi spre pamant. Lat. collocare.

CULCÁ culc vb. I. 1. Refl. (Subiectul este o fiintza) A se intinde a se asheza in pozitzie orizontala (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Dta tei culca in carutza shi eu teoi strajui toata noaptea. CREANGA P. 128. In pat sentinde drept Copila sa se culce. EMINESCU O. I 168. Neshtiind incotro sa apuce se culca pe iarba verde de la radacina unui copaci shi adormi. POPESCU B. IV 36. Pineram de nu iubeam Unde ma culcam dormeam. JARNÍKBIRSEANU D. 12. ◊ Expr. A se culca pe lauri v. lauri. A se culca peo ureche (sau pe urechea aceea) = a dormi fara grija a nu se sinchisi de nimic. Nu crez sa se fi culcat pe urechea aia shi sa fi stat numai asha cu degetul in gura. ISPIRESCU L. 257. Culcate sau potzi sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = mutatzi gindul iatzi nadejdea nu mai pastra nici o sperantza. Cum vad eu fratemeu se poate culca peo ureche din partea noastra. CREANGA P. 188. Tot eu am satzi fiu clironom... Culcate peacea ureche! ALECSANDRI T. 819. A se culca (o data) cu gainile v. gaina. ◊ Tranz. (De obicei cu privire la copii sau la bolnavi) Cind venea la urma seara ne duceau k sa ne culce. MACEDONSKI O. I 10. Il ingrijira shil culcara intre ei in pat. ISPIRESCU la TDRG. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. Da porunca sai culce in casa cea de arama infocata. CREANGA P. 249. ♦ Tranz. fact. A pune (pe cineva) sa se intinda la pamint cu fatza in jos (in cadrul unor exercitzii militare). Comanda elevilor dreptzi i culca prin clasa sau i punea sa faca pas alergator printre banci. SAHIA N. 58. ♦ Tranz. (Cu privire la obiecte partzi ale corpului etc.) A asheza a pune a ashterne a intinde. Miam culcat capul pe lutul strabun. BENIUC V. 27. Fruntea alban parul galben Peal meu bratz incet so culci. EMINESCU O. I 75. Ii venin gind carul alaturi sal puie K taind [copacul] sal culce drept in car sa caza. PANN P. V. I 87. ◊ Fig. Plopii... Stau de veghe la fereastra SHi pe marmura zapezii Culca umbra lor albastra. TOPIRCEANU S. A. 30. ◊ Refl. Brazda mergea inainte se culca tot linga alta brazda shi nimic nar mai fi putut tzine in loc destzelenirea pamintului. CAMILAR TEM. 89. Cu ochii plinshi stelele toate se duc Pe patul de nori sa se culce. GOGA P. 53. O lasami capul meu pe sin Iubito sa se culce. EMINESCU O. I 179. 3. Tranz. (De obicei cu determinarea «la pamint»; cu privire la fiintze) A ucide. O ridica [furca] o rasuci shi dintro singura lovitura il shi culca la pamint. MIHALE O. 508. Co lovitura il voi culca la pamint. ISPIRESCU L. 222. Vine unul shitzi istoriseshte bunaoara k... a culcat la pamint pe ursul care se rapezise asuprai. ODOBESCU S.III 48. ♦ (Cu privire la plante sau arbori) A taia (cu coasa sau cu securea) a dobori. Valuri de oameni talazuinduse pe deasupra muntzilor se abat... shi culca padurile la pamint. BOGZA C. O. 372. Mam pus rau inca de pe timpul razboiului cu o chestie care o dibuisem: culcase un moshier la pamint o padure a statului shi lemnele le vinduse tot statului. PAS L. II 125. ♦ Refl. Despre plante) A se pleca a se indoi spre pamint.

A CULCÁ culc tranz. 1) A face sa se culce. 2) (obiecte corpuri) A asheza intinzandul sau rasturnandul. ◊ ~ la pamant a) a dobori; b) a omori. 3) A adaposti peste noapte; a primi cu dormitul. /<lat. collocare

A SE CULCÁ ma culc intranz. 1) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relatzii sexuale (cu cineva). 3) (despre semanaturi iarba etc.) A se apleca la pamant luand o pozitzie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare

culcà v. 1. a pune shi intinde k sa doarma: a culca copiii; 2. a da la pamant a dobori: vantul culca graul; 3. a apleca la o parte: culca putzin hartia; 4. a se pune in pat sau in culcush a se odihni. [Lat. COLLOCARE a asheza a pune (restrans la a pune in pat)].

culc a á v. tr. (lat. cólloco áre d. locus loc; it. coricare pv. cat. sp. colgar vfr. colchier. nfr. coucher). Pun in pat: culc copiiĭ. Intind in lung dobor trintesc: ploaĭa a culcat griu. Culc la pamint trintesc orĭ shi omor. V. refl. (lat. pop. collcare se). Ma intind ma pun in pat.

culcá (a ~) vb. ind. prez. 3 cúlca

culcá vb. ind. prez. 1 sg. culc 3 sg. shi pl. cúlca

CULCÁ vb. 1. a se intinde a se lungi a se tranti (inv.) a se tinde. (Sa ~ putzin dupaamiaza.) 2. a (se) asheza a (se) ashterne a (se) intinde a (se) lungi a (se) pune. (Se ~ la pamant.) 3. v. dobori. 4. a dobori a tavali (pop.) a pologi. (~ iarba in picioare.) 5. v. apleca.

CULCÁ vb. v. apune asfintzi cobori disparea pieri pleca.

culca vb. v. APUNE. ASFINTZI. COBORI. DISPAREA. PIERI. PLECA.

CULCA vb. 1. a se intinde a se lungi a se trinti (inv.) a se tinde. (Sa ~ putzin dupa amiaza.) 2. a (se) asheza a (se) ashterne a (se) intinde a (se) lungi a (se) pune. (Se ~ la pamint.) 3. a arunca a azvirli a darima a dobori a intinde a lungi a prabushi a pravali a rasturna a trinti (pop. shi fam.) a ashterne (pop.( a pali (inv. shi reg.) a rantuna (inv.) a obori a poligni (fig.) a secera. (Cu o lovitura la ~ la pamint.) 4. a dobori a tavali (pop.) a pologi. (~ iarba in picioare.) 5. a (se) apleca a atirna a cadea a (se) cobori a (se) curba a (se) inclina a (se) incovoia a (se) indoi a (se) lasa a (se) pleca (inv. shi pop.) a (se) povedi (reg.) a (se) poligni (inv.) a (se) inchina. (Crengile sau ~ deatita rod.)

A (se) culca ≠ a (se) deshtepta a (se) scula

culcá (cúlc culcát) vb. 1. A intinde a lungi a asheza. 2. (Refl.) A se intinde a se culca in pat. 3. A gazdui. 4. A trinti a dobori la pamint. 5. A dobori a omori. 6. (Refl.) A se trinti a se tolani. 7. (Refl.) A se culca a avea relatzii sexuale cu cineva. Mr. culcu megl. culc istr. cucu. Lat. collǒcāre (Diez I 123; Pushcariu 435; CandreaDens. 1005; REW 2052; DAR) sau dupa Lausberg 26 de la cōlǒcāre forma atestata in care ō a trecut la ŭ dupa sincopa; cf. it. coricare colcare (lucan. culcá abruz. culecá calabr. curcare) prov. cat. sp. colgar fr. coucher (› sp. colcha). Sensul 7 care apare in sec. XVII (Stoica Ludescu) este comun tuturor limbilor romanice. Der. culcat s. n. (actziunea de a se culca; ora de culcare); culcata s. f. (palma unitate de masura); culcush s. n. (pat; loc de odihna sau de dormit; shura de paie; birlog vizuina; strat filon zacamint) mr. culcush.

culca culc v. r. (eufem.) a avea contact sexual