CULCÁ culc vb. I. 1. Refl. (Subiectul este o fiintza) A se intinde a se asheza in pozitzie orizontala (de obicei spre a dormi sau a se odihni). Dta tei culca in carutza shi eu teoi strajui toata noaptea. CREANGA P. 128. In pat sentinde drept Copila sa se culce. EMINESCU O. I 168. Neshtiind incotro sa apuce se culca pe iarba verde de la radacina unui copaci shi adormi. POPESCU B. IV 36. Pineram de nu iubeam Unde ma culcam dormeam. JARNÍKBIRSEANU D. 12. ◊ Expr. A se culca pe lauri v. lauri. A se culca peo ureche (sau pe urechea aceea) = a dormi fara grija a nu se sinchisi de nimic. Nu crez sa se fi culcat pe urechea aia shi sa fi stat numai asha cu degetul in gura. ISPIRESCU L. 257. Culcate sau potzi sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = mutatzi gindul iatzi nadejdea nu mai pastra nici o sperantza. Cum vad eu fratemeu se poate culca peo ureche din partea noastra. CREANGA P. 188. Tot eu am satzi fiu clironom... Culcate peacea ureche! ALECSANDRI T. 819. A se culca (o data) cu gainile v. gaina. ◊ Tranz. (De obicei cu privire la copii sau la bolnavi) Cind venea la urma seara ne duceau k sa ne culce. MACEDONSKI O. I 10. Il ingrijira shil culcara intre ei in pat. ISPIRESCU la TDRG. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. Da porunca sai culce in casa cea de arama infocata. CREANGA P. 249. ♦ Tranz. fact. A pune (pe cineva) sa se intinda la pamint cu fatza in jos (in cadrul unor exercitzii militare). Comanda elevilor dreptzi i culca prin clasa sau i punea sa faca pas alergator printre banci. SAHIA N. 58. ♦ Tranz. (Cu privire la obiecte partzi ale corpului etc.) A asheza a pune a ashterne a intinde. Miam culcat capul pe lutul strabun. BENIUC V. 27. Fruntea alban parul galben Peal meu bratz incet so culci. EMINESCU O. I 75. Ii venin gind carul alaturi sal puie K taind [copacul] sal culce drept in car sa caza. PANN P. V. I 87. ◊ Fig. Plopii... Stau de veghe la fereastra SHi pe marmura zapezii Culca umbra lor albastra. TOPIRCEANU S. A. 30. ◊ Refl. Brazda mergea inainte se culca tot linga alta brazda shi nimic nar mai fi putut tzine in loc destzelenirea pamintului. CAMILAR TEM. 89. Cu ochii plinshi stelele toate se duc Pe patul de nori sa se culce. GOGA P. 53. O lasami capul meu pe sin Iubito sa se culce. EMINESCU O. I 179. 3. Tranz. (De obicei cu determinarea «la pamint»; cu privire la fiintze) A ucide. O ridica [furca] o rasuci shi dintro singura lovitura il shi culca la pamint. MIHALE O. 508. Co lovitura il voi culca la pamint. ISPIRESCU L. 222. Vine unul shitzi istoriseshte bunaoara k... a culcat la pamint pe ursul care se rapezise asuprai. ODOBESCU S.III 48. ♦ (Cu privire la plante sau arbori) A taia (cu coasa sau cu securea) a dobori. Valuri de oameni talazuinduse pe deasupra muntzilor se abat... shi culca padurile la pamint. BOGZA C. O. 372. Mam pus rau inca de pe timpul razboiului cu o chestie care o dibuisem: culcase un moshier la pamint o padure a statului shi lemnele le vinduse tot statului. PAS L. II 125. ♦ Refl. Despre plante) A se pleca a se indoi spre pamint.