CRÁINIC A crainici ce s. m. s. f. 1. S. m. shi f. Persoana care transmite informatziile comunicarile shtirile oficiale etc. shi anuntza programul la o statzie de radio de televiziune sau la o manifestatzie; spicher. 2. S. m. (Inv.) Persoana care anuntza multzimii poruncile suveranului sau ale autoritatzilor; vestitor. 3. S. m. (Reg.) Haitash gonaci (la vanatoare). Din ucr. krajnik.

crainic¹ sn [At: LIUBAIANA M. 128 / V: gran~ / Pl: ~uri / E: ger Kranich] (Inv; iuz) 1 Mashina de ridicat pietre shi lemne grele. 2 (Spc) Mecanism al morii care ridica shi coboara pietrele.

crainic² [At: (cca 1650) IORGA D. B. 95 / V: gr~ / Pl: ~ici / E: ucr крайник] 1 sm (Trs; inv) Functzionar ales de districte dintre cneji avand sarcina de a executa sentintzele judecatoreshti shi de a strange impozitele. 2 sm (Inv) Mijlocitor intre organele statului shi locuitorii districtului. 3 sm Functzionar inferior insarcinat cu aducerea la cunoshtintza publica prin strigare a hotararilor unei autoritatzi Si: crancau pristav. 4 sm (Inv; ie) A striga ~ul A raspandi o informatzie Si: (ivp) a bate toba. 5 (Pex) Vestitor. 6 sm (Pex) Mesager. 7 sm (Pex) Sol. 8 smf (Pex) Persoana care vorbeshte la posturile de radio shi televiziune.

CRÁINIC A crainici ce subst. 1. S. m. (Inv.) Persoana care anuntza multzimii poruncile suveranului sau ale autoritatzilor; vestitor. 2. S. m. shi f. Persoana care citeshte informatziile comunicarile shtirile oficiale etc. anuntza programul la o statzie de radio de televiziune sau la o manifestatzie; spicher. 3. S. m. (Reg.) Haitash gonaci (la vanatoare). Din ucr. krajnik.

CRÁINIC A crainici e s. m. shi f. 1. (Invechit shi arhaizant; numai la m.) Persoana care anuntza altadata poporului shtirile oficiale; vestitor. Imparatul a dat de shtire prin crainicii sai in toata lumea k oricine sa afla sai faca de la casa aceluia shi pina la curtzile imparateshti un pod de aur... aceluia i da fata. CREANGA P. 77. In zadar k so mai cate tu trimitzi in lume crainic. EMINESCU O. I 83. SHi pe masamparateasca sareun greier crainic sprinten Ridicat in doua labe sanchinat batind din pinten. EMINESCU O. I 87. ◊ Fig. Radioul din tzara noastra este un crainic al politicii de pace a partidului shi guvernului. SCINTEIA 1953 nr. 2654. 2. (Astazi) Persoana care citeshte comunicarile oficiale la o statzie de radio; spicher. 3. (Regional) Haitash gonash (la vinatoare). Au strigat crainicii printre stufuri apoi am tras trei focuri de arma. SADOVEANU P. M. 118.

CRÁINIC ~k (~ci ~ce) m. shi f. 1) inv. Persoana care aducea la cunoshtintza multzimii poruncile suveranului sau ale autoritatzilor; vestitor. 2) Persoana care citeshte informatziile comunicarile oficiale anuntza programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. /<ucr. krajnik

crainic m. Mold. pristav strigator public: trimitzi in lume crainic EM. [Rus. KRAĬNIKŬ judecator].

1) cráĭnic m. (vsl. kraĭnikŭ d. kraĭ margine district judetz; rus. kráĭnik judecator. V. craĭ 2). Vechĭ. Perceptoru birurilor unuĭ district in regiunile supuse Ungurilor (Dac. 1 154). Maĭ pe urma. Pristav anuntzator public. V. telal.

2) cráĭnic shi gráĭnic n. pl. e (germ. kranich shi krahn „cocor” shi „elevator” k shi fr. crône id. d. flam. kran ol. kraan id). Pop. Elevator. La Hatzeg (GrS. 1937 187) gránic un fel de macara care ridica peatra moriĭ. V. gruĭ 2).

grainic sm vz crainic

gráĭnic V. craĭnic 2.

cráinic s. m. pl. cráinici

cráinic s. m. pl. cráinici

CRÁINIC s. 1. mesager sol trimis vestitor (reg.) crancau (inv.) poslanetz poslanic pristav strigator telal. (Au anuntzat vestea printrun ~.) 2. spicher. (~ la televiziune.)

CRÁINIC s. v. buhai coinac colacar.

CRAINIC s. 1. mesager sol trimis vestitor (reg.) crancau (inv.) poslanetz poslanic pristav strigator telal. (Au anuntzat vestea printrun ~.) 2. spicher. (~ la televiziune.) erata

crainic s. v. BUHAI. COINAC. COLACAR.

cráinic (cráinici) s. m. 1. Herald dregator. 2. Vestitor. 3. Perceptor de dari. Origine incerta. Data find prezentza rut. krajnik „judecator” shi a mag. krajnik „judecator al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal” de la krai „rege” cf. crai; poate fi insa shi o der. interna a rom. Dupa Skok Slavia IV 328 Candrea shi DAR rom. provine din rut.; Scriban se gindeshte la sl. krai „margine” cf. craina. Der. crani(ci) vb. (a vesti a anuntza a face cunoscut); cranga adv. (Mold. k un vagabond) probabil in loc de crain(i)ci in expresia a umbla creanga; crancau s. m. (Mold. petrecaretz haimana); crancalic s. m. (Mold. petrecere).

cráinic (cráinice) s. n. Pirghie cu care se ridica piatra morii de griu. Var. gra(i)nic. Germ. Kranich (DAR). In Banat shi Olt.

cráinic cráinice s.n. (reg.) mashina de ridicat pietre shi lemne grele; granic posada.

cráinic crainici s.m. (reg.) Persoana care anuntza poporul de deciziile autoritatzilor; vestitor. ♦ (top.) Crainiceni localitate (a.d. 1389) situata la poalele muntelui Crainicu in Maramureshul din dreapta Tisei. ♦ (onom.) Crainic Crainiceanu Crainiciu nume de familie (263 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Din rus. ucr. krajnik „judecator” (SHaineanu DEX MDA); din vsl. krajnikú „regal” < krai „margine district judetz” (Scriban DER).

Crainic Nichifor (18891972) teolog creshtin ortodox de seama pseudonimul literar apoi numele oficial al lui Ion Dobre n. in com. Bulbucata jud. Giurgiu prof. de mistica la Facultatea de teologie din Bucureshti eseist shi gazetar din 1926 director al revistei „Gandirea” shi apoi al ziarului „Calendarul”. Membru al Academiei Romane (1940). A fost condamnat de regimul comunist in 1947 la 25 de ani de munca silnica din care a executat 15 ani. A scris shi publicat poezie: SHesuri natale (1916) Darurile pamantului (1920) TZara de peste veac (1931); eseuri: Icoanele vremii (1919) A doua neatarnare (1926) Sensul traditziunii (1929) Sensul frumosului (1932) Rasa shi religie (1936) Puncte cardinale in haos (1936) Nostalgia Paradisului (1940) precum shi numeroase articole in revistele shi publicatziile vremii toate avand un fond religios moral shi patriotic.