CRÁINIC A crainici e s. m. shi f. 1. (Invechit shi arhaizant; numai la m.) Persoana care anuntza altadata poporului shtirile oficiale; vestitor. Imparatul a dat de shtire prin crainicii sai in toata lumea k oricine sa afla sai faca de la casa aceluia shi pina la curtzile imparateshti un pod de aur... aceluia i da fata. CREANGA P. 77. In zadar k so mai cate tu trimitzi in lume crainic. EMINESCU O. I 83. SHi pe masamparateasca sareun greier crainic sprinten Ridicat in doua labe sanchinat batind din pinten. EMINESCU O. I 87. ◊ Fig. Radioul din tzara noastra este un crainic al politicii de pace a partidului shi guvernului. SCINTEIA 1953 nr. 2654. 2. (Astazi) Persoana care citeshte comunicarile oficiale la o statzie de radio; spicher. 3. (Regional) Haitash gonash (la vinatoare). Au strigat crainicii printre stufuri apoi am tras trei focuri de arma. SADOVEANU P. M. 118.