cráinic (cráinici) s. m. 1. Herald dregator. 2. Vestitor. 3. Perceptor de dari. Origine incerta. Data find prezentza rut. krajnik „judecator” shi a mag. krajnik „judecator al nobililor” ar putea reprezenta un sl. *krajnikŭ „regal” de la krai „rege” cf. crai; poate fi insa shi o der. interna a rom. Dupa Skok Slavia IV 328 Candrea shi DAR rom. provine din rut.; Scriban se gindeshte la sl. krai „margine” cf. craina. Der. crani(ci) vb. (a vesti a anuntza a face cunoscut); cranga adv. (Mold. k un vagabond) probabil in loc de crain(i)ci in expresia a umbla creanga; crancau s. m. (Mold. petrecaretz haimana); crancalic s. m. (Mold. petrecere).