CÓȚCĂ, coțci, s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din sb. kocka „zar”.

cóțcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țci / E: mg, srb kocka] (Înv) 1 Zar. 2 (Îe) A strica ~ca cuiva A strica planurile cuiva. 3 (Spc) Bucată de zahăr cubic. 4 Carou pe o țesătură. 5 (Rar) Ghem. 6 (Rar) Cocoloș. 7 Joc de cărți. 8 (Fig) Șmecherie. 9 (Fig) înșelătorie. 10 (Îe) A juca cuiva o ~ A păcăli pe cineva.

CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.

CÓȚCĂ s. f. (Regional) Șmecherie, pungășie, înșelătorie. Ruletă, coțcă privilegiată care scurge pungile străinilor. NEGRUZZI, S. I 326. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela, a trage pe sfoară pe cineva. Nu cumva oare vrea să ne joace vro coțcă? ALECSANDRI, T. I 139.

CÓȚCĂ f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka

coțcă f. 1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie: nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].

cóțcă f., pl. ĭ și e (ung. kocka, d. sîrb. kocka, zar, care vine d. kost, vsl. kostĭ, os; alb. kóškă, kótskă, ngr. kótsi. Bern. 1, 583). Est. Jocu țintaruluĭ (V. țintar): a juca coțca. Fig. Coțcărie: a umbla cu coțca.

cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art. cóțcii; pl. coțci

cóțcă s. f.

cóțcă s. f., pl. coțce (coțci)

CÓȚCĂ s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar.

coțcă s. v. ESCROCHERIE. HOȚIE. IMPOSTURĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE. ZAR.

cóțcă s. f. – 1. Zar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s. f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s. m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s. f. (potlogărie).

cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.