șarlatanie sf [At: VEISA, I. 177/1 / V: (pop) șărlătăn~ / Pl: ~ii / E: șarlatan + -ie] 1 Faptă de șarlatan Si: escrocherie, înșelătorie, șiretenie¹ (6), șiretlic (1), șmecherie (7), (rar) șarlatanerie, (îvr) șarlatanism (1), (reg) pehlivănie, șolticărie, (pop) șnapanlâc (1 ), (îrg) șălvirie, șulerie (2). 2 Mod de a fi, de a acționa propriu șarlatanilor Si: (rar) șarlatanism (2), (pop) șnapanlâc (2).

ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, pungășie, escrocherie. E o splendidă șarlatanie a stăpînilor, care... trăiesc liniștiți, adăpostindu-se în monstruoasa cetate a birocrației. BOGZA, A. Î. 111.

ȘARLATANÍE s.f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie; șarlatanism. [Gen. -iei. / cf. fr. charlatanerie].

ȘARLATANÍE s. f. faptă de șarlatan; escrocherie. (< șarlatan + -ie)

ȘARLATANÍE ~i f. Faptă de șarlatan; potlogărie; coțcărie; escrocherie; impostură. /șarlatan + suf. ~ie

șarlatanie f. apucături de șarlatan.

*șarlatanie și șărlătăníe f. (d. șarlatan). Înșelătorie, exploatarea încrederiĭ altuĭa. – Și șarlatanerie (fr. charlatanerie).

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlatanie, -niei gen. a.

ȘARLATANÍE s. v. escrocherie.

ȘARLATANIE s. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)