PUNGĂȘEÁLĂ, pungășeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pungăși. – Pungăși + suf. -eală.

pungășeală sf [At: JIPESCU ap. CADE / Pl: ~eli / E: pungăși + -eală] 1 (Fam) Furt. 2 (Pex) Escrocherie.

PUNGĂȘEÁLĂ, pungășeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) pungăși. – Pungăși + suf. -eală.

PUNGĂȘEÁLĂ, pungășeli, s. f. Acțiunea de a pungăși și rezultatul ei; hoție, furt, pungășie. Las’că vă învăț eu minte, dacă-i vorba pe pungășeală! DUNĂREANU, CH. 20. Oameni pe care uneori îi vezi noaptea la pîndă, gata la pungășeli. La TDRG.

pungășeálă (fam.) s. f., g.-d. art. pungășélii; pl. pungășéli

pungășeálă s. f., g.-d. art. pungășélii; pl. pungășéli

PUNGĂȘEÁLĂ s. 1. v. furt. 2. v. escrocherie.

PUNGĂȘEALĂ s. 1. furat, furătură, furt, hoție, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală. (Se cam ocupă cu ~.) 2. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv, fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (O ~ de om necinstit.)