optziuni
  • info

13 definitzii pentru cositor (chim.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COSITÓR1 s. n. (Chim.) Staniu. Din sl. kositerŭ.

cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~ st~ ~storiu cus~ cusot~ cust~ cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal albargintiu maleabil mai ushor decat plumbul folosit la spoirea vaselor de arama Si: staniu. 2 Staniu in aliaj cu cuprul folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

COSITÓR1 s. n. Staniu. Din sl. kositerŭ.

COSITÓR1 s. n. Staniu. De sar sparge blidun fund Doar ash scapa de urit; Da blidui de cositor Nu se sparge pina mor. JARNÍKBIRSEANU D. 167.

COSITÓR1 n. Metal moale albargintiu maleabil shi ductil intrebuintzat la acoperirea altor metale pentru a le feri de coroziune shi la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

cositor n. metal albicios mai vartos si mai ushor k plumbul intra in compozitziunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

cositór shi costór n. (vsl. kositorŭ kositerŭ sirb. kositar ter bg. kositro d. vgr. kassíteros staniŭ d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cositór2 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositór (staniu) s. n.; simb. Sn

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COSITÓR s. v. staniu.

COSITOR s. (CHIM.) staniu (Transilv. shi Ban.) pleu.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cositór s. m. Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15) probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich Slaw. Elem. 26; Miklosich Lexicon 304; DAR; Vasmer Gr. 83); cf. bg. kositro sb. kòsitar. Der. cositori (var. costori custuri) vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar s. m. (persoana care lucreaza in cositorit); cositoreala s. f. (actziunea de a cositori).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl. inv.) a impushca (pe cineva).

Intrare: cositor (chim.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Sn simbol
abreviere, simbol, sigla (I6)
  • Sn
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

cositorsubstantiv neutru

  • 1. chimie Metal moale albargintiu maleabil shi ductil intrebuintzat la acoperirea altor metale pentru a le feri de coroziune shi la fabricarea tinichelei. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: pleu staniu
    • format_quote De sar sparge blidun fund Doar ash scapa de urit; Da blidui de cositor Nu se sparge pina mor. JARNÍKBIRSEANU D. 167. DLRLC
  • comentariu simbol Sn DOOM 2
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.